joi, 25 mai 2006

Tacere de toamna

ANDREI PARVAN intr-o zi de octombrie 2003, Bucuresti

Saptamana trecuta a plouat si nu prea... Cu toate astea, parcul din fata casei mele este mai verde (mult mai verde!) decat in multe dintre zilele lui bune. Spre sfarsitul saptamanii, s-a prins ca nu-i sta bine asa, deci a inceput sa se rusineze un pic... Mai intai pe margini, apoi (speriat de ce ar putea sa zica lumea daca o tine pe-a lui), cu mai mult curaj, a inceput sa faca fete-fete... Mai intai verzi-galbui, chiar galbene, usor rosiatice... Intr-un tarziu, si-a dat arama pe fata. De fapt, mai mult pe jos! Si cred ca situatia asta neclara va mai dura o perioada... Va mai trece o tara de vreme pana mezinul se va dezbraca de vesmintele sale pagane si isi va arata cu adevarat natura eului sau supus hibernarii...

Sora-sa, una... Gradina Botanica, a avut parte de alta educatie. Se vede ca n-a batut mingea in spatele blocului cat era ziua de lunga, nici n-a facut baie in havuzul din fata scolii... Mai rafinata, intai nascuta a familiei, ca mai toate pustoaicele indragostite de parfumuri si bigudiuri, s-a lasat usor induplecata cand a venit vorba de schimbare. Mai mult, a parut chiar incantata! Insa-i era cumplit de greu sa renunte la dragostea de-o vara... Asa ca nimeni n-a fortat-o. Poate pentru ca o iubeau prea mult...

Gradina era de-acum o domnisoara in toata firea si splendoarea ingaduita de natura. Veneau anotimpurile s-o peteasca... Ba chiar se apucase lumea sa vorbeasca (pe la colturi!) ca e putin mai mult decat binevoitoare cu unii dintre invitati... Ea insa isi vedea de ale ei. Era gata pregatita... Nimeni nu-si aducea aminte sa o fi vazut vreodata posomorata sau suparata pe viata. Iar ei o iubeau din ce in ce mai mult. Cum poti sa nu iubesti pe cineva care te rasfata si-ti ofera ce are mai bun, sau care, de si mai multe ori, iti da ce ai tu mai bun...

Se vorbea ca are niste frati vitregi... He-he-he, mare crai, ta-su asta, artizanul... Una, o pustoaica, cica sedea prin marginea orasului. Pesemne nu era tocmai de colea sa iti apropii doar o parte din locuitorii cetatii. Avea insa ceva deosbit! Altfel, nu se explica de ce, duminica de duminica (mai ales!) avea musafiri cat nu putea cuprinde... Ei, si le facea toate poftele... Mda, cu adevarat ceva necurat la mijloc!

Unde ramasesem.... aaa, da... Gradina. Gradina asta avea o poveste tare curioasa. Nimeni nu stia mare lucru despre ea... Pur si simplu, se trezisera de dimineata (intr-o zi de... nimeni nu-si aminteste cu precizie... au trecut anii...) Iar ea era acolo. Dupa cum am mai spus, ajunsese acum o domnisoara in toata firea, cu petitori si toate-cele... Altii o priveau cu obida si treceau mai departe asa cum treci pe langa un suflet de apa suferinda...

Despre domnita Gradina se spun doar vorbe frumoase. Este poate ceva nelalocul ei chestia asta, dar e purul adevar. Nu ma intreba cat si cum arata, nu ma-ntreba de-i buna au ba, de-i senina ca diminetile de septembrie sau ca apusurile de octombrie. E frumoasa. E desteapta. Isteata. Inteligenta. Sclipitoare. Curata. Calda. Primitoare. Zambitoare. Vesela. Doritoare. Treaza. Harnica. Gospodina. Inteleapta. Binevoitoare. Amabila. Generoasa. Ingaduitoare. Smerita. Primitoare. Visatoare. Increzatoare. Cutezatoare. Calma. Linistita. Dulce. Aproape. Alaturi. Impreuna. Si inca...

Numai ca, intr-o zi (dupa cum nu-i va fi fost vreodata obiceiul), domnita a intarziat mai mult decat de obicei in fata oglinzii. A stat mai mult pe marginea patului, incercand sa se dumireasca ce-i cu ea...
"Nimic, o usoara oboseala, m-am culcat cam tarziu azi dimineata..." S-a imbracat alene, la fel de alene a coborat scarile spre camera de zi, a trecut incet prin bucatarie si a patruns in salon... Si, de parca nu era ea, a ciulit urechile, a cascat ochii si s-a ciupit de fund... Intinse pe canapea (fetele) si rezemati de perete, surorile si fratii, o priveau ingaduitori, zambind prosteste. Iar ala micu’, mezinul familiei, a tras un chiot (deh, baietii...) si s-a zburlit usor, cat era de suparat si de gol...

De unde toamna? De unde tacere?

Niciun comentariu: