miercuri, 28 iunie 2006

Tu faci cartile!

ANDREI PARVAN in 22 septembrie 2005, Bucuresti

Nu e vina ta ca o parte din Romania a fost si este sub ape... Nici ca o parte dintre cei care o locuiesc nu mai au de nici unele... Nici responsabilitatea ta!

Exista insa copii pentru care luna septembrie inseamna amaraciune... Iti poti aminti de copilarie, de primele tale buchiseli si de vremea in care nu existau fani ai jocurilor pe calculator? De vremea tancilor aplecati deasupra cartilor...

Astazi, intr-un septembrie romanesc al lui 2005, exista pe-cale-de-a-deveni oameni ce-si doresc, au nevoie si le trebuie o carte. Exista copiii victime ale inundatiilor, cum exista si carti victime ale diluviului autumnal... Te asteptam la GAUDEAMUS - TARGUL DE CARTE SCOLARA (in foaierul Studioului de concerte MIHAIL JORA din strada General Berthelot nr. 64 - Casa Radio) sa faci cartile. Pachet, pentru cei in nevoie... Vino cu o carte, doua, trei... pentru ca exista copii lipsiti...

Cartile poate ca nu au suflet. Oamenii cartii insa da!

miercuri, 21 iunie 2006

Munca obnubileaza pe om

ANDREI PARVAN la 23 februarie 2005

Umblu prin tara. De fapt, vin spre Capitala.

Targu-Mures. Din goana masinii, vad pe geamuri, la ferestre... multe ferestre... autocolante unei marci de chimicale alimentare. Unul pe un geam, unul la cealalta fereastra... Uau! Pline-s ferestrele... Intr-un loc, etajul 3 cred, pe ambele geamuri, abtibilduri. Cateva secunde mai spre sud, pe trei ferestre asezate una langa cealalta, aceleasi pete ros-galbui...

Brasov. Tot in fuga, de la ferestre, aceleasi pete pe geamuri... Multe. Mai multe! Pfui... Daca am unul pe geam si ma cauta caravana primesc 1000 EUR?

Ploiesti. Si mai multe... Prea multe! Cred ca sunt si pe geamurile de la baie...

Bucuresti. Si vecinul de la 36 si-a lipit una pe geam. Si parca-parca ar fi ceva loc si pe geamul nostru de la bucatarie...

Ce urmeaza? “Celor ce au la uscat 2 perechi de chiloti barbatesti, fabrica de confectii textile TARNAVA le ofera un sutien?” De dama, fireste... Sau „Trimiteti 4 roti de GOLAN 1.4 MPI intr-un plic si castigati un model 1.6 MPI full-option?” S-or gasi cetateni (romani sau nu) doritori de castig....

Munca obnubileaza pe om...

miercuri, 14 iunie 2006

Scriu.

ANDREI PARVAN la 10 februarie 2005, Bucuresti

Asa am sa fac! Eu azi am fost la gradinita. La Victor. Fara detalii... Eu m-am dus la buda, am trecut prin dormitor si l-am vazut pe Uli cum doarme... Intins pe canapea, precum toti eroii fotografiilor facute spre tampirea poporului...

Eu am fost la o expozitie de fotografie. Alb-negru? Alb-negru. Eu am fost la Carturesti... Eu m-am facut ca ploua, am pus mana pe cativa prieteni, de cateva ori, apoi mi-am adus aminte de mine si-am trecut la CD-uri. Eu am luat ce-am gasit si poate ca data viitoare am sa si caut. Gagica de la intrare se uita la mine.

Aseara-am vazut un film. Acum eu ma gandesc. Eu am 10 carti pe care citesc in acelasi timp, trebuie sa ma apuc de licenta... Si-am atatea prostii in cap. Si intrebari. Si (trist, stiu!) raspunsuri.

Asta ar trebui sa fie un jurnal. Dar eu am recitit adineauri ceea ce am gandit in ultimii 7-8 ani si nu e bine. Fapte, fapte, fapte, impresii... Asa nu! E. zice sa ma apuc sa scriu. Trebuie sa ma apuc de licenta. Nu pot scrie... Prea multa amagire si-s prea exigent.

N-am sa scriu! Toata lumea scrie. Nimeni nu citeste. Eu fac. Se vede... Dar eu nu-s ca toata lumea. Eu (nu) sunt.

Citesc o revista unde un Bula de 20 de ani intinde pe 2 pagini juma de idee care a auzit-o el undeva, ca e scrisa intr-o carte. Chestie beton, ’telectuala! Si celebra, dintr-o carte...

Scriu. Mos Ion a trait de patru ori pe-atat. De vreo 10 ori a fost la scoala. Cand era vreme frumoasa, mergea la camp sau avea de lucru pe langa casa. Cand era urat, il ajuta pe ta-su sau pe ma-sa. Cand nu se stia cum are sa fie, mergea la scoala. A crescut, l-au luat la oaste. Dar mai tarziu, ca degetele-i butucanoase nu nimereau tragaciul. A avut noroc fiu-sau ca i-a nascut femeia in primavara si i s-a intors ta-su intreg peste cateva luni. A avut si mosu’ noroc de inca 3 feciori si 2 fete. Mai greu fara cal si vaca in batatura. Si mai greu sa le stii duse de secretarul de consiliu popular in marginea satului... Dar si-a asezat 4 copii la casele lor. Pe ailalti doar la locul lor, unul langa altul. Apoi pe Saveta langa ei.

Pacat de mos Ion. Uite, putea macar sa-si faca timp sa invete sa citeasca. Se mai destepta un pic... El, copiii, nepotii... Nu-mi plac nepotii lu’ mosu’. Hmmm... Trebuie ajutati! Am in cap ceva si-am sa le zic vreo doua... Nu vreau discurs politic, asa ca o sa bag si ceva stiintific, macar un truc de psihologie cotidiana. Si, obligatoriu, vreo 2-3 versete din Biblie. Mai jos, am sa pun o fotografie in costumul bleumarin cu cravata galbena. Si o carte de vizita. Neaparat!

Si m-am apucat sa-i scriu lu' mosu'. Am inceput frumos, cum am citit eu in carti ca se face. Am scris vreo 4 pagini si am luat o pauza sa corectez. Am citit vreo pagina si mi-au dat lacrimile... Cat talent am! Atata har literar... Am mai citit un pic... Nu imi placea cum suna. Si, in plus, mi-am mai adus aminte ceva, asa ca m-am intors, am sters si am scris din nou. Dar m-am oprit si mi-am amintit ca am uitat ceva. Si iar am corectat.

Se facuse tarziu. Ma iarta, mosule... Am sa scriu poimaine si voi continua sa indrug verzi si uscate cu aceeasi nevinovatie cruda a vietii. Maine ma-ntalnesc cu niste amici, om merge intr-un club si-om mai vedea... Si dup-aia voi zidi un pom, voi sadi o casa si-mi voi lua un caine.

Iar de-o fi nevoie, s-o gasi cine sa ne asculte cand om vorbi. Ce mai conteaza?


miercuri, 7 iunie 2006

Votezi? VOTEAZA!

o idee autentica a lui ANDREI PARVAN, iunie 2004

...roz, turcoaz sau portocaliu! ...ciunga! ...tacerea! ...spartul de samanta! ...majoritatea! ...mobilarul de la gat! ...la 4 ace! ...muzica la maximum! ...spectacolul! ...pagina 5! ...tinuta obligatorie! ...papparazzi! ...trendy! ...fashion! ...inteligenta! ...gipanul sau mertanul! ...diplomatia! ...patriotic! ...compromisul! ...girofarul! ...seara in oras! ...instructia si dresajul! ...lentila de contact! ...sa fii cunoscut! ...tehnologia! ...ambalajul! ...confortabil si comod, facil si accesibil! ...biznis! ...in primul rand! ...on-line 24/7! ...mijloacele! ...animalul de casa! ...obiectivele! ...viteza! ...VIP-ul! ...indisciplina rutiera! ...misto! ...limitele! ...manelismul! ...rutina! ...eticheta! ...dezordinea intelectuala! ...siguranta! ...traducerea! ...uniform! ...bascalia! ...relatiile! ...ombilicul la vedere! ...zambetul! ...sfaturile! ...marketing, reclama si imagine! ...votarea! ...ba! ...-ma! ...spinii si tepii, tepele si toapele!

...inconstient! ...iresponsabil! ...deruta! ...gargara! ...prostia! ...diletantismul! ...hei-rup-ismul! ...kitsch-ul! ...festivismul! ...micimea! ...politica! ...nepasarea! ...indiferenta! ...neputinta!

Mai stii? Mai vrei? Mai poti?

Voteaza IMPOTRIVA!

luni, 5 iunie 2006

Viata intr-o parcare

ANDREI PARVAN la 2 februarie 2005, Bucuresti

Vecina de la 1 are doua mate. Probabil una dintre ele e a sotului... Vecina de deasupra (de la 2) mai are una/unul. Vecina de alaturi, tot de la 2, inca una. Si mai sunt inca vreo 3 prin zona... Noaptea, pe la unspe jumate, cand dau sa ma culc, incepe nebunia... An de an, vreo 3-4 luni... Se intampla in parcare. Dormi, Andrei? Sa nu cumva...

Tot vecina de la 1 e suflet milos... E o catea prin vecini, acu’ are si pui... Dimineata, inainte de mijirea zorilor, ne tine loc de cocos desteptator... Latra. Si latra. Si latra... Si vecina isi face pomana. E de preferat celor 2 minori insolenti ce trantesc pubelele si fluiera precum pe islaz.

Stau la fereastra... In parcare, zapada pangarita azi-noapte si o autoutilitara de volum mic, din productia indigena. Langa ea, partea din spate a unui caine varat sub masina. Iese. Din partea cealalta, mai apare unul... In 5 secunde, devin 4. Si dupa inca vreo cateva secunde se incinge taraboi. Asa cum doar niste maidanezi in calduri se pricep a face...

Nu ma intreba! Pentru mine, rablele dintre blocuri, fauna vie de dupa miezul noptii si cotarlele ce se plimba agale pe trotuare sunt la fel. Acum avem 3+1 jigodii rasa "Basescu" in plin avant orgasmic, zapada matelor si "Papucul"... Nu vrei sa stii... Ntz! Nimic din istoriile dizgratios machiate ale parcarilor din marginea soselelor romanesti, ale parcarilor dintre blocurile de la periferie sau a suratelor cu autotaxare... Nimic din incrancenarea infundata la care te astepti...

[...]

Dupa vreo 10 minute s-a facut liniste... Au terminat si s-au dus. Au terminat? Ioan Paul al II-lea e internat la Roma, dl. Bush si-a tinut discursul in Congres iar la noi se-anunta rabufniri ale iernii inca necoapte. Cumplite vremuri... La locul faptei, s-a intors Juniorul, dupa cel mult 5 minute. A revenit si cateaua sa-si ia tainul... Dupa care s-a facut iar liniste. Zapada? A ramas neatinsa pentru matele de miezul noptii.


duminică, 4 iunie 2006

Timpul probabil

ANDREI PARVAN in 17 octombrie 2004

Trilogia durerii, cartea de pe urma…

Timpul are 4 moduri. Prezent, trecut, viitor si probabil.
Adica 2... Timpul probabil!




































.

Mic... Negru... Viitorul! Andrei...

joi, 1 iunie 2006

Timpul-i trecut. Timpul pierdut...

ANDREI PARVAN in 17 octombrie 2004

Trilogia durerii, cartea de capatai...

Andrei a inceput cu aproape 9 luni inainte de miezul lui August, anul de gratie 1981. Ce s-a intamplat in timpul asta, miile de pagini nu pot intelege.
Cu obstinatie, ochii muritorilor se fixeaza asupra articularilor comportamentale cotidiene, mai mult sau mai putin constiente si voluntare. Si, cu toate ca nu e loc de tandreturi, incercam sa redescoperim (impreuna) adevaruri de mult ocultate...
Cinci sunt momentele de varf ale istoriei personale, insusite de constiinta colectiva a vremii. Le luam pe indelete...

Alexandria, 1-4 ani, dintre care bune perioade de timp petrecute in municipiul-capitala. Cine mai stie? Practic asta nu prea exista... Amintiri? Disparate, putine, cateva zeci... Neputincioase...

Tulcea, 5-11 ani. Joaca printre florile din gradinita, adierea parfumata a tututor pomilor curtii, permanentul santier, strada cu program 24/7, covrigii de la simigerie, gradinita, faleza, finalul de Sabat de la Monument, vizitele la spital, multimea derdelusurilor si partiiele de kilometri, delta si fluviul, vapoarele, bacul si pescarii, suturile "la poarta", deplasarile indelungi, orele si mai lungi de studiu la vioara, puii din gradina, capsunile, zmeura si smochinele, salata de legume preluate chiar de langa fereastra, spartul semintelor, truda invatarii pe bicicleta, inca de 2 ori "soim al patriei", primul loc de pe primul rand rezervat, ora de rugaciune saptamanala, masuta cu nisip, comenzile interurbane prin operator, mersul in district, vizitele de la Secu, satra si gasca de fotbal, miuta sau patrat, fotbal pe terenul scolii de langa casa si alte cate-si-mai-cate... Lasa-ne, Creanga, lasa-ne!

Targoviste, 11-16 ani, prima figura. Paradoxal pentru indelungile zile de vara sau iarna, putine pot fi spuse aici. Zapada cum numai demult se intampla, fotbalul din poenita (in fapt, spatiul verde de langa primaria locala) sau la portita (bietele banci de pe pietonalul central), mai tarziu platoul sau terasele... Nu, asta cu mult mai tarziu. Si, categoric, destrabalul scolar din schimbul 3 sau 2. Cat de nebuni puteam sa fim... Ah, si ce (de) gagici erau pe vremea-aia...

Targoviste, 16-19 ani, toate celelalte figuri. Mare crai in liceul sau, domnitor in cabinetele administratiei locale si tovaras al mediei, monarh absolut in sectorul neguvernamental. Verde, vertical, abrupt si revolutionar. Neindurator si neconciliant! Altfel nu s-ar fi putut... Nici pentru el, nici pentru ceilalti... Si cat de mult a crescut, mamaaaaa... Periculos de liber si de neinfrant. Salbatic, fericit si creativ. Dominant si dominator... Imperial! Asta e: imperial... Veritabil! Asta e Andrei... Fara de hodina, fara limite... pagan chiar... Inutil de spus cata istorie e aici. De fapt, aici e numai istorie... Chiar daca inainte n-a fost nimic, azi e istorie! Istorie-s si faptele, si revolutiile, si istoria... Si Andrei e tot istorie. Andrei e numai istorie... Istoria e Andrei.

Bucuresti. Locul si timpul prefacerilor fundamentale, incepute printr-o existenta teribil de discreta. Echilibrul perfect al rotundului an 2000 isi are cauza si consecinta intr-o vreme putina si rara, la umbra unei veri teribile si a unei dezagregari incete si sigure. "Permanenta adaptare" e cuvantul de ordine al unei nefaste constante. Acumulari imense de capital lingvistic, cultural si de imagine carora li se adauga castiguri consistente in activitatile de natura intelectuala... Cumplita metafora a durerii la nivel relational, sihastrie emotionala si solitudine cat incape, in (des)completare. Si-aici multe istorii si istorioare, parte din ele adevarate... Triste, e drept, dar adevarate.
Bucurestiul... Fara vina, doar simplu plan de apartenenta al gandurilor, comportamentelor si sentimentelor. Si, in aceeasi masura, pe cel mult ultimul loc, intr-o ierarhizare fie ea si nesistematica a planurilor de referinta, indiferent de criteriu.

Timpu-i trecut, asta a fost odata... Demult, atat de demult, incat nici macar indiscretia gandurilor nu mai cuteza a risca o tulburare a cenusii trecutului. Sa fie oare teama instinctiva de scanteia necunoscuta ce va transforma in palalaie vestejimile prezentului.
No, timpu-i cu adevarat trecut... E inceputul trilogiei durerii...

Timpul-i trecut! Timpul pierdut...