miercuri, 12 iulie 2006

Simfonic

ANDREI PARVAN in apartamentul alor sai, 10 iulie 2006

Cu maneaua e mai simplu! Fara complicatii…

De vreo 4-5 ani, cand ti-s odihna sau somnul mai dragi, sambata undeva dupa pranz, incepe nebunia. De vreo 4-5 ani, ziceam, uneori dimineata inainte de orele 6 sau seara dupa 11, spectacolul vietii.

Am deasupra, un vecin. Cu nevasta, cu fiica de liceu, cu mama, cu soacra. Ei bine, oameni normali, voyeuri ca toti romanii ce intepenesc in fata ferestrei atunci cand pe ecran nu-i nici Jiji, nici Basescu, nici Iri cu Monica, nici un alt jurnal de la ora 17.00.

Vecinul de la 4 e cel mai harnic si mai gospodar om de pe fata pamantului. Sau macar cel mai priceput constructor dintre toti vecinii pe care i-am cunoscut noi in ultima jumatate de secol. Or, cel putin, cel mai intreprinzator dintre toti locatarii zonei. Sambata de sambata, precum ceasul biologic sau ceasul cu cuc din camera din fata a bunicii de la Radovanu, putin dupa masa de pranz… Sambata de sambata, saptamana de saptamana, de-i soare or ploaie, zapada sau nor, sarbatoare sau doliu national, pe dupa 2 jumatate, incepe! Ce sa-i faci? Tevile de calorifer nu-s prea grozave, vocea nu te prea tine, nu se cuvine sa dai muzica la maxim…

S-a intamplat sambata trecuta. Am iesit pe casa scarii calm ca-n vremurile bune, am urcat un etaj si am sunat. „Nu mama, si la noi se aude zgomot, da’ nu stiu de unde e!” „De data asta, doamna!” am gandit, am urcat inca un etaj, apoi am coborat doua-trei… Era prea liniste si mie prea foame!

2 minute, atat a durat. Am iesit iara pe scara. De data asta am coborat un etaj si-am sunat la usa, cu o siguranta de sine de invidiat. Mi-a deschis o tanara de varsta mea (cred!) ce semana cu bunica (sigur!). Am vrut sa o rog sa-si scoata masca, sa vorbim ca oamenii. Nu avea masca… Naratiune.

- Se aude un zgomot foarte puternic. Incerc sa vad ce se poate face… Se aude si la dumneavoastra?

- Da, de la noi este. Mai avem un pic si terminam.

- In regula, va rog eu, daca se poate… Macar sambata, intre 2 si…

- Terminam, ce sa facem…

- Deci cam cate minute estimati ca mai dureaza toata…

- Cate minute, cate minute… Terminam!

- In regula, va intreb pentru ca ne dorim toti un pic de liniste macar in intervalul asta orar, unanim acceptat…

- Da’ vecinu’ de mai sus. La el nu mergeti?

- Doamna, la vecinul e liniste acum. Eu nu deranjez, noi nu deranjam… De dumnealui am grija! Si macar acum…

- Dar noi cand adormim noaptea si avem simfonii la ora unspe!?

- ….

- Da, simfonii la unspe noaptea!

- Chiar va invit si va rog sa poftiti pe la mine imediat ce se va intampla asa ceva. Cu mare drag va astept!

Si s-a-nchis usa. Am urcat inapoi la ai mei in apartament, am mancat, m-am intins, am dormit un pic. Si-am zambit relaxat toata ziua.

„Simfonii!?”

Iar imaginea de sine s-a imbunatatit considerabil…

Niciun comentariu: