joi, 28 septembrie 2006

Batranul meu asteapta primavara

luni, 25 septembrie 2006

Verigheta

Vineri mohorata de Bucuresti. Ma grabesc catre un tramvai. Ei, ma grabesc dar nici chiar asa… Un ins cu o masina nemteasca de multe parale ramane în dreapta, la iesirea de pe o alee laturalnica si ne face semn sa trecem. Mie si unei dame dragute, aranjate, cochete… Tipul face dreapta, ne depaseste pe stanga (fireste), apoi parcheaza. Coboara din masina si-i atine calea duduii. Care se grabea parca mai mult decat mine… Dureaza 20-30” pana îi ajung… Sunt totusi barbat asa ca nu pot împiedica uitatura spre stanga, atunci cand ajung în dreptul mandrei… „Vezi? Am verigheta…” Si apoi îsi ridica (sfioasa sau jenata) mana stanga la nivelul fetei… Mai e nevoie sa ma gandesc la cele discutate anterior?

Andrei întreaba: Deci nu-i era mai bine sa lase acasa verigheta de dimineata?

vineri, 22 septembrie 2006

La adapostul verdelui


La adapostul verdelui, originally uploaded by BANCA DE TALENTE.

miercuri, 20 septembrie 2006

Intre si-ntre

ANDREI PARVAN intr-o zi de vara a lui 2006

24.00/12.00 – Sunt inca pe mess… sunt ceva ore! Sunt frant, ma doare spatele… N-am chef de somn.

0.05 – Uau! Maine e deja azi. Inchid, nu mai stau…

0.07 – Gata, e-nchis! Am baut niste apa… Sa ma-ntind sa ma odihnesc un pic pentru somn…

5.04 – M-am tot foit si nu stiam de ce… E racoare. Ma ridic sa-nchid geamul. Nu iese din prima. Ploaie, asa din senin? Trece prin perdea? Maroniu-roscat? Aaa, ceaiul pe care ar fi trebuit sa-l beau aseara? De ce trebuia sa-l beau? Ceai? Ce cauta aici, pe intre ferestre… Sterg. E lumina afara… Racoare, fara soare. Nici urma de umezeala. Se-nchide geamul? Da. In cana, cam 1 mm de zeama deschisa la culoare… Iau un tricou pe mine. Acesta-i mirosul meu? Somn…

8.14 – Nu cred ca mai dorm. Deschid telefonul. Radioul… Sunt frant. Nu stiu de ce.

8.15 – Ma duc pana la baia mare. Sora-mea s-a trezit. E (mai) bine. „La multi ani!” Nu e bine…

8.29 – La ce sa ma gandesc? Ar trebui sa am grija de lucrurile importante… N-am baut apa. Hmmm…

8.39 – Ce cauta telefonul la mine pe burta? Ce cauta in pat? Cine ma suna cu numar de RDS? Saracul Andru, fain baiat. Andrei cel mic… Faina urarea-i, buna stare de spirit. Tanar! Hm, copilul meu…

8.44 – Cat pe ce sa pierd revista presei sportive… Nimic esential.

8.59 – Sa ma gatesc! Scot mancarea pentru dejun… N-am putere.

9.07 – Nu stiu ce faceam… „La multi ani!” Taica-meu…
„Nu ma atinge, ma dor muschii!” Un pic, da, un pic ma dor...
– Ce vrei cu ocazia zilei tale!
– Nimic, multumesc!
– Ai 25 de ani, nu se poate! Nimic?
– Da, nimic!
Ce pot sa-mi doresc… Nimic… La 25 de ani, sa nu-ti doresti nimic!?

9.09 – Mananc! Repede…

9.28 – Incerc devotionalul…

9.50 – Stiu, timpi morti. Nimic deosebit… Ma duc sa-mi spal dintii…

10 si ceva… – Verific mailul. Imi fac lectura presei. Si planul zilei. Citesc RASPANDACUL de azi. Fain bancul!

10.32 – Fain! Il dau mai departe…

10.33 – Si palavragesc un pic cu N., ce se tot trudeste cu materialul despre Alzheimer.

11.00 – Ast timp lucrez programul de exercitii pentru sala de azi… Triceps sau abdomen? Neah…

11.12 – Fug… Las pe N. si incerc sa ma rup de toate. E rost de sala si de tonus mai bun!

11.45 – O ora de aparate si exercitii. Surprinzator de bine trage abdomenul. Picioarele la fel. Parca nu se simt astea 2 saptamani si ceva de pauza… Intre timp, ma gandesc la ale mele. Am nervi mai mult decat am nerv. Si ma gandesc. Mare pacoste! Unde e multa minte, prea multa prostie… Hmmm… Termin, ma-ntorc, fortez nu stiu cate exercitii. Si ma grabesc inapoi prin zaduful amiezii…

13.12 – Sora-mea nu pofteste. Ar fi trebuit sa ajung intr-o ora la Pizza Hut, invitatia vara-mii din Italia, venita-n tara pentru 2 saptamani… Maine pleaca. Dar n-am chef, sincer! Deci sun si-i zic cum sta treaba, mai putin treaba cu cheful… „Ramane pentru alta data. La anul s-ar zice…

13.18 – SMS-uri de la R. + L. si de la C.. Aici e mana sora-mii… Raspund, ca asa e frumos…

13.20 – N. e iar online. Fireste, cu nemultumire fata de rezultatul unei trebi amanate… Cunoastem sentimentul! Si iar povestim…

14.00 – Da ghes foamea… Nici dus n-am apucat sa fac… Mananc insa incet, si-i ard un ardei iute. Se poate? Macar azi… Sa nu uit sa fac rost de rucsac pentru duminica. Musai!

14.30 – Inapoi la filmul ala ramas de aseara undeva pe la jumate… Trebuie terminat. Si inca vreo 2 descarcate, ca tot veni vorba… Si trece timpul, intre film, mailing si alte alea…

16.45 – Se face timpul! Sa dau ceasul inapoi cu 25 de ani nu pot… Cu 25 de ani si 9 luni nu se poate, nici asta. Dar macar pot sa fac ceva… Caut niste felicitari aniversare. Si nu gasesc. Tarziu, una chinuita. Macar sa fiu eu cel care trimite.

17.00 – Din intamplare, deschid mess-ul… A. vrea in lista mea de Mess! Cine e A.? Una dintre cele mai faine si mai de treaba gagici din clasa mea de liceu. Chiar vorbeam despre asta cu N. azi… Si ma-ntind la povesti cu A… Si o vaz pe net! Doamne, e la fel de faina ca acu’ 5 ani si de inca vreo cateva ori mai frumoasa! Si povestim, si se uita la niste poze, si facem haz… E musai s-o vaz! Sa ne vedem, adica…

17.50 – Am uitat de hidratare. Rau!

17.52 – Fratele mai mic al lu’ taica-meu transmite felicitari pentru nepota-su. Dragut din partea lui!

17.53 – As fi vrut sa scriu mai mult… Vreau sa termin Intoarcerea. Zilele-astea… Si continua sa ma doara muschii bratului si antebratului, rau… Are cine auzi dar nu se-aude. Ma-ntorc la scris…

18.05 – Fac o bila cu R.… Vreo 40 de minute…:-)

19.10 – A sunat V., fosta noastra colega de prin cele facultaturi. „Sa-ti dea Dumnezeu multa minte!” Ascultand la jumatatea spusa a enuntului, ar trebuie sa ma astept la lucruri de bine. Gandind la jumatatea nespusa, iar fiori… Si mai multa prostie?

19.15 – Si-a sunat si O. de la job. A dar mesaj, telefonul sunand in gol… Nice, again!

19.43 – Prea repede am mancat parca. Prea cu pofta. Desi nu ma tin muschii, am pus aspiratorul… Si-am mai dat o bila de unul singur…

20.05 – Scriu…

20.15 – Sau mai bine vad ceva. Un film, ceva… Nu pot scrie…

21.14 – Mess.

21.55 – Masaj.

22.05 – Mess.

22.12 – A venit mail de la ambasada frantuzeasca. Interviu programat in 23 august, la ora 9. Hmm… Voi fi in munte. Asa ca i-am scris fetii de acolo Stoenescu si am cerut amanarea cu o saptamana. Vedem!

22.30 – Tot pe mess… Mi-a scris N. ceva aici… Frumos, frumos te tot! Mi-am muscat buza de jos iar unghiile le-am folosit pentru a apasa tastele telefonului si a o auzi. Am tacut si-am lasat un glas blajin sa termine ce-a inceput… Ochii s-au umezit mai tarziu…

22.48 – Ma gandesc sa ma culc… Si ma gandesc la un bilant al zilei bilantului. Mess-ul asta!

23.23 – E timpul…

23.38 – Turn off? De unde atat of?…

23.39 – Offfff…

00.04 – A fost. Demult, parca… Tot pe Mess sunt. Si tot cu N. Intr-un deja-vu parca normal si firesc, si logic, de cand lumea… Hai sa dormi, Andrei! Are cine veghea pentru lume…

vineri, 15 septembrie 2006

A pus poleiala aurita Deltei

miercuri, 13 septembrie 2006

Lumea se/ne schimba

ANDREI PARVAN in 7 septembrie 2006

Zilele-astea au seri lungi. Stau la telefon, instiintandu-i pe copiii mei si pe familiile lor de schimbarea de macaz produsa in viata mea.

Schimbarea.

Am vorbit cu directorul gradinitei. A fost primul pe care l-am sunat. Negasindu-l la telefon, am trecut mai departe. Asa ca, atunci cand l-am prins, stia deja. Si mai stia si numele inlocuitorului meu… Nu ma intereseaza!

Fostul meu sef avea in toamna, pentru 1 ora (cel mult 2) de activitate saptamanala pentru gradinita, un salariu pe jumatatea celui care ducea greul gradinitei 6 ore pe zi, 5 zile pe saptamana. Si acasa, asa cum obisnuiesc fabricantii de oameni…

Inlocuitorul meu? Proaspat absolvent(a) de liceu, preocupat(a) de a fi si "trendy", si "funny"… Mi-as dori ca asta sa le placa macar, pentru ca de prins bine... copiilor… never!

Niciodata nu am fost impotriva afacerilor de familie. Mai ales cand ceea ce dinamizeaza o astfel de initiativa este capacitatea creatoare, puterea de inovare, verticalitatea axiologica, competenta profesionala , intelepciunea si priceperea. Tocmai de asta, imi este permisa o privire piezisa spre una dintre tendintele de masa? Mai bun si mai bine facut era odata. Acum este mai repede, mai usor si mai ieftin!

Lumea se/ne schimba…

Schimbarea schimbarii.

Am vorbit cu toti parintii copiilor. Cu copii, nu, din varii motive… Si, ca in pragul despartirii, ganduri de bine, felicitari si incurajari, cel putin declarativ… Elena avea chiar un optimism debordant (defect profesional?), un glas vesel si un tonus de zile mari. Chiar se bucura, stiu.

Parintii copiilor… Greu a fost sa fac pasul asta cu instiintarea. Insa a mai ramas un greu mai mic, ce devine tot mai mare… Unii dintre parinti mi-au cerut sa gasesc inlocuitor… Le-am cerut timp… Si, sincer, dincolo de o alta poveste nespusa deocamdata, pe cine… Exigent, da. Pretentios, da. De neinlocuit? Atat de tanar?

Lumea se/ne schimba…

Schimbarea in schimburi.

Cezar este si el unul dintre copiii mei. Si n-am sa discut acum despre asta pentru ca nu-i nici timpul, nici locul.

Am sunat insa aseara si am vorbit cu-a sa mama. M-am interesat de vara recent incheiata, deh… o convorbire intre prieteni. Si le-am urat de bine, ca se anunta an cumplit… Zice: Multumesc dar mie trebuie sa-mi urezi. Zic: Intai lui Cezar, apoi voua… Zice: Nu, intai lui Cezar, apoi mie. Nu mai zic nimic… Inghit… Tac… Zice: Nu mai e nici un noi, Andrei. Ce pot sa mai zic?

Nu-mi pasa de ceea ce a fost, nu ma intereseaza ceea ce este si nu stiu ce va fi. Cezar are nevoie de un tata…

Sunt copiii mei.De fapt, eu nu-s decat domnu’ in spatiul public, fratele lor mai mare, in adanc de suflet… Iar ei, copiii mei sunt acum mai saraci, mai incompleti, mai nefericiti… Sunt mai putin ei… Si cu atat mai putin, ai mei

luni, 11 septembrie 2006

Babysitting

Joi, 31 august 2006. La unul dintre ghiseele serviciului de vize al Ambasadei Frantei. Ofiterul consular intreba o tanara:
- Ati terminat scoala in 2002?
- Da.
- Si dupa aceea ce-ati facut?
- Pai n-am facut nimic.
- Pai aveti pe pasaport stampila de intrare si de iesire in Franta…
- Pai am stat in Franta, scrie acolo…
- Pana in 2005?
- Da.
- Din 2002?
- Nu, din 2003…
- Bun! Si-n Franta ce-ati facut?
- Am stat!
- Pai cum adica?
- Da, am stat cu prietenul.
- Mereu?
- Da, in toata perioada.
- Domnisoara, va rog, intrebam despre activitatea Dvs. ocupationala…
- A, nu. Nici vorba… Eu am stat acasa.
- Si sursele de venit?
- Pai muncea el.
- Si Dvs.?
- Eu doar stateam cu el.
- Din 2003 in 2005?
- Da, doar ca el mergea la serviciu.
- Si dumneavoastra in tot acest timp…
- Pai… Stateam in casa, ma plimbam, eram cu el… Seara mai faceam un babysitting…

Andrei intreaba (de data asta doar cu voce foarte scazuta): Babysitting cu cine?

vineri, 8 septembrie 2006

Cerul arde mocnit in Baragan

ANDREI PARVAN in 4 august 2004

miercuri, 6 septembrie 2006

Brotacelului povestea

ANDREI PARVAN in 27 august 2006, 700 de kilometri in scaunul din dreapta

Si mai e si o ultima categorie… Este… este a mea.

Sunt si altii care astepta nunta cea mare… „Si s-au casatorit!” Si atat! E foarte serios… E trist si dureros de adevarat… Casatorit si atat!
Intr-o a doua categorie intra, fara tagada, cei ce asteapta nunta cea mare. Pentru ca, apoi, sa urmeze: „Au trait fericiti pana la adanci batraneti…”
Sunt unii pentru care visele sunt facute tocmai pentru a fi implinite.

Le mai asculti?
Le mai auzi?

Mai crezi in ele?


Asa se scriu povestile…


Si se facu o nunta mare de se duse vestea pestea mari si tari...

Caci blestemul relei vrajitoare ce-l ura pe tata-sau, Soare-Imparat, se ispravise chiar in clipa in care cineva reusise sa-l iubeasca exact asa cum era el.
Numai ca, pe data, uratania se dadu peste cap si se prefacu intr-un tanar print, chipes de-ti era mai mare dragul sa-l privesti.

Zarind brotacelul, se apleca spre el cu gingasie si, sarutandu-l dragastos, exclama: „Vai, ce brotacel dragut!”
O tanara printesa, aflata in calatorie prin locurile acelea salbatice, se opri sa-si racoreasca obrazul in apa limpede a lacului.
Dar iata ca, intr-o zi, minunea s-a produs!

Nimeni nu trece pe aici... si chiar daca ar trece, cine m-ar alege pe mine ca prieten?”
„Ce viitor poate avea o creatura asa de urata ca mine?
Statea in fiecare zi pe o frunza de nufar si se gandea cu tristete la propriul sau destin:
De fapt,
un broscoi ca toti broscoii: mic, urat, verde si botos; cu pielea incretita, glasul spart si ochii bulbucati.
A fost odata ca niciodata un brotacel.

A fost odata ca niciodata...

luni, 4 septembrie 2006

Dosariada

Sambata, 2 septembrie 2006. In biserica. Vorbitorul tot incearca a sugera fericirea viitoare si apropierea vesniciei. „Si nu va mai exista teama de hoti, de faradelege, spaima bolilor si a tuturor necazurilor, teama ca vine dosarul de la CNSAS…

Andrei intreaba: De ce sa-ti fie teama atat timp cat ai constiinta impacata?

vineri, 1 septembrie 2006

Apus unguresc


Apus unguresc, originally uploaded by BANCA DE TALENTE.

de ANDREI PARVAN in 8 August 2004.