luni, 25 septembrie 2006

Verigheta

Vineri mohorata de Bucuresti. Ma grabesc catre un tramvai. Ei, ma grabesc dar nici chiar asa… Un ins cu o masina nemteasca de multe parale ramane în dreapta, la iesirea de pe o alee laturalnica si ne face semn sa trecem. Mie si unei dame dragute, aranjate, cochete… Tipul face dreapta, ne depaseste pe stanga (fireste), apoi parcheaza. Coboara din masina si-i atine calea duduii. Care se grabea parca mai mult decat mine… Dureaza 20-30” pana îi ajung… Sunt totusi barbat asa ca nu pot împiedica uitatura spre stanga, atunci cand ajung în dreptul mandrei… „Vezi? Am verigheta…” Si apoi îsi ridica (sfioasa sau jenata) mana stanga la nivelul fetei… Mai e nevoie sa ma gandesc la cele discutate anterior?

Andrei întreaba: Deci nu-i era mai bine sa lase acasa verigheta de dimineata?

Niciun comentariu: