luni, 29 octombrie 2007

Un gand pe zi


De ceva vreme si pentru inca o perioada voi lucra la o evaluare de impact a unui amplu proiect educational. National, guvernamental, cu finantare externa… N-am sa povestesc acum ce si cum, nu doar din cauza normelor de etica profesionala!

Pregateam ieri raportul intermediar. Si, pe final, am dat peste marturia unui personaj cu rol cheie in formarea oamenilor scolii din spatiul rural, in cadrul respectivului proiect. Si citez, fara un orice alt comentariu:

„Vreau sa evaluez programul ca pe o reusita… S-au dezvoltat relatiile intre cetateni, scoala si reprezentantii comunitatii. S-au dotat scoli care nu aveau nici macar un casetofon daramite calculatoare si alte mijloace tehnologice necesare… Multi copii care n-au depasit granitele comunei au vazut muntele, marea… Noi, cei „de la oras”, am perceput altfel viata de la sate… Eu personal am inceput sa nu mai cred in mirifica puritate si curatenie a locuitorului satului. Am vazut cum se prefera crasma in locul activitatilor culturale. Am vazut parinti care nu au grija de copii lor. Am vazut copii plangand de dorul parintilor plecati, care nici macar nu pot trimite niste bani acasa.”

Niciun comentariu: