marți, 6 noiembrie 2007

Educatia se face cu oameni

S-a intamplat un fenomen extrem de ciudat! La vremea respectiva eram de cateva luni in Franta si nu reuseam sa inteleg obstinatia cu care universitarii si tehnicienii de profil din partea locului isi faceau un merit din a acorda o foarte mare atentie (si pondere, in cadrul unitatilor de curs) sistemului legislativ si juridic al educatiei franceze. Asta in conditiile in care fiecare dintre intervenientii in programele de formare acorda deja spatii largi discutiilor referitoare la evolutia sistemului de invatamant francez. Fireste, cu incepere de la Revolutie si cu o justificata evidentiere a valorilor republicane ce transpar din evenimentele ce au urmat…

Si mai interesant este ca evolutia culturala si mersul inainte al societatilor civilizate (in special al celei franceze) pot fi explicate extrem de usor daca sunt analizate prin filtrul parcursului istoric al ideii de „scolaritate”. Si asta nu doar din punct de vedere al scolii ce reduce diferentele sociale, creste egalitatea de sanse si furnizeaza oportunitati pentru dezvoltare! Este savuros sa stai cu o carte de istorie in mana dreapta si cu un tratat de istorie a educatiei in cealalta (sau invers!), vazand cum numeroase dintre momentele capitale in (de)constructia sociala isi justifica existenta.

Sa ne intoarcem la Romania? Cate dintre marile momente in istoria neamului asta nenorocit („fara noroc”, NB) sunt si mari momente ale scolii? Cate dintre marile figuri ale invatamantului romanesti sunt cele ale unor oameni ce au schimbat (in bine) rostul celor multi? Iar daca am avea mai mult decat 5 astfel de personaje, pare suficient? Coborand in strada, cati din 10 indivizi chestionati ar putea da macar un singur nume?

Fireste ca stam prost! Cursuri de „istoria pedagogiei” exista in toate facultatile de profil. Luati insa la bani marunti studentii acestora si vedeti care sunt acele idei marete ce au reusit sa le „fecundeze” cunoasterea. Incercati sa vedeti daca pot reproduce, intr-un interval de timp dat, nume de personaje marcante ale istoriei (educatiei) pe care sa le asocieze unor epoci sau unor inovatii majore in teoria si practica predarii, a invatarii sau a evaluarii. Asta in conditiile in care chiar si invatamantul superior romanesc straluceste prin abuzul de informatie si de reproducere a cunostintelor.

Poate ca se vor gasi totusi cativa care sa aiba habar, totusi. Daca se va intampla asa ceva, treceti la proba urmatoare, cerandu-le sa numeasca 7 dintre ministrii autohtoni ai educatiei. De mai de demult sau de data mai recenta…

Credeti ca autorul blogului sta mai bine? Este drept ca la orice ora din noapte poate insira numele ocupantilor scaunului ministerial din ultimii 12 ani. Si, noapte fiind, va putea ingaima alte 4-5 nume din ultimii 20 de ani… E suficient?

Haideti sa punem altfel problema… Cati dintre titularii portofoliului de ministru sunt fie oameni cu cariera politica, fie figuri publice cu adevarat reprezentative in spatiul social? Nu va grabiti sa raspundeti! Nu spun „in mediul academic” sau intr-un context „administrativ”… Vorbesc despre nume marcante, despre oameni capabili sa interactioneze intr-o maniera decenta cu omologii lor externi, care sunt nu doar niste nume pe o coperta sau pe o carte de vizita cat niste interlocutori placuti, cu vizibilitate si consistenta? Cati dintre acestia sunt, in acelasi timp, personalitati morale sau autoritati in domeniile de competenta?

Un comentariu:

Anonim spunea...

Interesant faptul ca ai privilegiul de a studia in Franta! Bafta multa in viata!