joi, 8 noiembrie 2007

Materialism nedialectic

Un nefericit accident lingvistic cu puternice ancorari in sistemul de invatamant il reprezinta lejeritatea si inocenta pe care tot poporul le probeaza exprimandu-se nestingherit despre „materiile” ce se parcurg in scoala si chiar la scolile cele mari. In esenta, viata nu se imparte pe felii, cunoasterea nu se poate marunti in bucatele. In cuvinte putine si relativ simple, vorbim despre materie ca despre „continut” al cunoasterii, despre „discipline” ca despre zone delimitate ale aceleiasi cunoasteri si despre „arii curriculare” ca fiind niste teritorii unde se aduna „familii” disciplinare (intelese ca ansamblu al unei „cunoasteri”, ale unor influente educative si experientelor de invatare organizate). Departe de a fi cel mai grav lucru ce se petrece in spatiul scolar sau universitar, „materiile” sunt dar niste reflexe culturale generate de un sistem educational (de invatamant, mai bine zis) in care toate tunurile bateau pe „cunoastere”, pe „cunostinte”, pe „informatie” si nu pe competente, deprinderi, abilitati, capacitati etc. Si, dupa cum o arata realitatea curenta, „materia” este un element de referinta ce functioneaza ca refugiu pentru cei incapabili sa produca stiinta si pricepere.

Ciudat, nu? Sa fii pozitionat sau sa iti doresti accederea la un nivel superior, avand cunoasterea, competentele si un limbajul unuia inferior! Si complacandu-te in asta… „Evolutie negativa”, „avansare inferioara” sau „crestere in jos”, dupa cum s-ar zice!

Un comentariu:

Anonim spunea...

As vrea sa te rog ceva: studiez despre postmodernismul francez si te-as ruga sa-mi trimiti materiale in format electronic despre postmodernismul francez in filosofie si literatura! Adresa mea : orhidee78@k.ro
Vanda