joi, 22 noiembrie 2007

Referendum pentru educatie

In vara s-a infierbantat sangele poporului odata cu Raportul comisiei prezidentiale privind educatia si cercetarea. Despre asta am mai scris atat inainte (aici si aici) cat si dupa „dezbaterea publica”.

Haideti sa recapitulam! Presedintele statului a adunat unii dintre cei mai fasneti profesionisti ai domeniului, pe care i-a asezat sub steagul prof. Miclea, fostul titular al portofoliului de la „Educatie”. Comisia astfel rezultata s-a pus pe treaba si a elaborat un document nu foarte amplu dar in care a esentializat un diagnostic al starii de fapt din invatamantul romanesc. Era oare nevoie? Asta ne lipsea? Care era cauza si care erau obiectivele unei astfel de initiative?

Eu unul stiam de comisie. Descoperisem povestea pe situl institutiei prezidentiale, in cadrul documentarii pentru nu-stiu-ce proiect. Apoi, m-a incantat produsul furnizat publicului, daca se poate vorbi despre bucurie in conditiile in care doar roz nu erau cele continute in Raport. Sincer, nu ma asteptam ca un document de tip politic sa fie atat de basicat! Departe de politicozitati sau de „apa de trandafiri” la care se astepta tot poporul…

In cuprinsul sau, nimic nou. Mai mult, s-ar fi putut lista motive peste motive pentru care Raportul sa fie privit cu spranceana ridicata. Dincolo de ele, m-a incantat! Mi-a fost mai usor sa dau glas propriilor consideratii referitoare la gaurile „din sistem”, mi-a dat incredere in propria capacitatea de discriminare si de emitere a unor justificate judecati de valoare. Logic, motive pentru care sa ma iubesc mai mult decat pana atunci si sa ma gandesc de doua ori inainte de a lua decizii „patriotice” vizavi de propriul parcurs profesional. :-) Si, pe langa descoperirea altor aspecte oculte, un dram de intelepciune (zic eu) in abordarea cu dragoste si tratarea fara anestezie a „pacientului”.

A vuit un pic presa, s-au ambalat un pic profesionistii, s-au ofuscat cei mai multi dintre oamenii scolii (direct vizati si vinovati pentru starea de fapt). Fireste, oamenii politici „s-au dat iara in stamba”, tocmai prin reactiile anemice… Si, dupa doar cateva zile heirupismul s-a frant, isteria s-a potolit, iar promitatoarele ganduri bune s-au evaporat in aer fierbinte de iulie… Banii de la buget se vor rataci in aceleasi buzunare largi, generatii vor esua lamentabil, materia cenusie se va disipa in spatiu iar populatiile locuitoare infundate vor fi in malul istoriei…

Batalii politice au mai fost. Si, la doar cateva zile distanta, avem referendumul pentru introducerea votului uninominal, „incercare de primenire” a clasei politice. Despre primenirea scolii, despre incizii profunde si interventii serioase, despre o reala dezbatere publica si zbatere a ideilor… altadata. Adica niciodata! Ati auzit vreodata, pe undeva, de referendum pentru educatie?

Niciun comentariu: