marți, 27 noiembrie 2007

Tangentiale

Cliseele lingvistice nu mi-au fost niciodata simpatice! Am inca slabiciuni pentru butade sau maiestrite jocuri de cuvinte ce surprind dureros de plastic crampeie de realitate. De pomina sunt zicerile prezidentiale din ultimii 18 ani, ce au facut istorie coborand de pe ecranele televizoarelor pe paginile ziarelor si apoi facandu-si de lucru prin difuzoarele aparatelor de radio, pana la revolutia digitala.

Kantiana „incremenire in proiect” este, in lipsa efortului de inovare in comunicare, una dintre expresiile menite sa descrie… orice. De la spatiul public la dezvoltarea personala, de la exercitiul managerial la cel artistic, „incremenirea in proiect” ar trebui sa surprinda (indiferent de cadru) neputinta. Inteleasa fie ca incapacitate de reactie, fie ca atrofiere a simtului realitatii. Victorie a prostiei!

Posibile povestiri fantastice s-ar putea scrie pornind de la conceptul de „proiect”. Intrat si instalat in uz in nefericita forma a „managementului de proiect”, care aglutineaza sumedenie de sensuri si semnificatii, foarte rar adecvate situatiei contextuale.

In fine, avem asadar „un proiect”. Inteles ca demers organizat, riguros, strategic. Insistandu-se asupra finalitatilor mai mult decat pe strategii, pe instrumentele si procedurile de realizare si (fireste) decat pe raporturile de cauzalitate.

Obsedanta nu sunt scopul sau obiectivele! Ci preocuparea pentru „atingerea” acestora… Cum sa explici oare unor foarte patimasi „manageri de proiect” ca existenta mai multor scopuri inseamna esec sigur? Punandu-i sa alerge dupa mai multi iepuri? Cum sa motivezi pe indivizi sa isi aleaga un singur scop si un numar rezonabil de obiective concludente? Masurabile, realizabile, accesibile…

Oameni buni, obiectivele nu se ating! Un obiectiv „atins” nu inseamna nimic… Obiectivele se realizeaza, scopurile se implinesc… Si „atingerea” este ceva dar e cel putin inspaimantator sa urmaresti „atingerea” unui obiectiv… Intelegeti? Atingerea este de regula accidentala (si nu rezultat intentionat al unui demers planificat), neputand fi determinata nici in procente, nici utilizand descriptori de performanta. Practic, „atingerea” este un „obiectiv tangential”, o fateta incompleta a unei alte realizari, obligatoriu diferita de cea intentionata. Ba chiar indezirabila, in multe dintre situatii!

Atingerea unui obiectiv poate fi „tradusa” foarte simplu, ca „rezultat tangential”. Este iluzia reusitei, gloria efemera si izbanda prostiei. In ultima instanta, presupusul rod al unui efort inutil, inconsistent, inexistent…

Cu alte cuvinte, „atingand” obiective nu faci nimic altceva decat sa fi „pe langa”!

4 comentarii:

Anonim spunea...

Articolul dumneavoastra este artificial, el bazandu-se pe un snobism lingvistic asa-zis intelectual.
In limba romana a atinge, a implini, a realiza sunt sinonime si "priectantii" poate ca nu sunt asa de stricti, de pretiosi si de fixati in limba ca dumneavoastra.
Fie ca aceste confuzii lingvistice sa fie cele mai mari erori ale lor!

Anonim spunea...

asta nu e de postat!
domnule PERFECTIUNE, acum putintica vreme imi cereai sa dau oamenilor posibilitatea sa greseasca. te contrazici?
haricleea

Andrei PARVAN spunea...

@ HARI

dl. "perfectiune"? nu-i un picut cam exagerat, totusi? ;-(

Andrei PARVAN spunea...

@ ANONIM!

nu asta e o problema, nu una de intelegere sau de explicare. chiar daca textul nu prezinta un aparat justificativ adecvat, accentul il pun pe intelegerea corecta, pe logica si "cultura proiectului". de atitudine...

proba realitatii este cel mai bun argument in privinta asta!