miercuri, 19 decembrie 2007

Uniculturalism multinational

Pe vremea cand lovea primavara de-adevaratelea-n natura si revenea viata-n oameni, ma batea gandul sa purced la a efectua o analiza sectoriala pe programele de mobilitate studenteasca Erasmus la nivelul Universitatii din Bucuresti. Greu! Dar nu imposibil… Si-a ramas in stand-by, pentru alta ocazie.

Cu studentii Erasmus e o poveste mare, frumoasa si de succes. O parte din ea se vede si se citeste aiciDintr-o alta perspectiva, se vede chiar si pe ecrane. O alta parte o incearca zilele-astea, tineretul mobil european…

Unul dintre lipsurile programului este ca (de regula) bursierii Erasmus inscriu rateu dupa rateu, ca sa zic asa… Universitatile gazda pun la punct programe specifice gramezii de musafiri pe care ii inregimenteaza, ii cazeaza laolalta si se adecveaza la ei altfel decat la cei proprii (ceea ce este firesc). Partea urata e ca dumnealor nu prea se omoara sa stabileasca relatii cu autohtonii, raman in cercul multicultural Erasmus si atat. Nu se lipeste prea mult de ei cultura locului, nu isi insusesc apucaturile sau practicile specifice iar relatiile cu oamenii sunt superficiale sau chiar absente, izolati in globul lor de cristal cu un vag aer multicultural. In cazul fericit!

Pentru ca altfel li se intampla sa sada in camerele (casele) lor, cele mai multe cu grup sanitar interior. Ii vezi pe unii rataciti prin campusuri, stingheri prin cantine, incuindu-si camerele daca ies doar pentru un minut. Si-atunci, profitand de liniste sau de lipsa prezentei altora… Socializare zero! Interactiune, nici atat…

2 comentarii:

Bogdan Voicu spunea...

Poate in franta.
Eu am vazut in Suedia cu totul altceva. Ce e drept, se intampla in urma cu 7 ani ...

Andreï spunea...

De treaba semnalizata mai sus mi-am dat seama undeva prin primavara, cand am realizat ca in afara de colegii straini si de vecinele poloneze, nu prea aveam habar de ceea ce se intampla cu adunatura de europeni, fiind deja "asimiliat" de frantuji. :-) Si, practic, ea era mai vizibila la cei proveniti de prin RO, din Polonia, Spania sau Ungaria. Bine, primele 3 natii avand si efective foarte numeroase de reprezentanti, ceea ce poate se considera ca o incercare de explicatie.

O a doua tine de confortul resedintelor universitare. Unele au toaletele si aparatura casnica in camera. Cei mai putin avuti se intalnesc prin bucatarie sau la buda, impartindm frateste resurse precum calculatorul, frigiderul sau cuptorul cu microunde. Si se chiar socializam, nu gluma! Doar ca tine de mai multe variabile... ;-)

Cea de-a treia faza se leaga si de excesul de strainezi. In cele 35 dintre camerele de pe culoarul lui Andrei, 7 erau Erasmus si doar 3 ale frantuzoaicelor. Iar in aripa respectiva, mai bine de jumatate dintre rezidenti erau din afara Frantei Metropolitane... Si cam asta e ponderea prin amplsamentele de soiul asta!

Iar in ce priveste activitatile didactice, n-as fi foarte obiectiv pentru ca nu cunosc decat ce-am patit, cu 25 de colegi dintre care doar 10 erau francezi. ;-) Aia experienta!