duminică, 28 decembrie 2008

Viaţa ca o vacanţă


Sau gândul meu pentru noul an, pentru viaţă, pentru creştere. Pentru 2009!

marți, 23 decembrie 2008

11 luni, 3 săptămâni şi 2 zile

Va multumim pentru sprijinul vostru - atat moral cat si financiar - in eforturile noastre de a creste nivelul educational al celor mai saraci copii din Romania! In aceste timpuri incerte, un lucru ramane absolut sigur: importanta educatiei pentru toti copiii. Acum, mai mult ca niciodata, trebuie sa investim in cea mai valoroasa resursa a noastra - mintea viitorilor cetateni ai Romaniei.

Companiile private au contribuit cu peste 425.000 de euro la buna desfasurare a programelor noastre - prin participarea la Balul de Caritate de Halloween, prin implicarea ca Investitori, prin United Way si prin Campania 2%*. Iar la aceasta suma se adauga contributii substantiale in produse si servicii.


*Program guvernamental prin care fiecare angajat si liber profesionist poate directiona 2% din taxele pe care le plateste catre o organizatie neguvernamentala precum Ovidiu Rom.


Am fost deosebit de bucurosi sa vedem ca in paginile revistei The Economist s-a scris despre activitatea noastra intr-o zona rurala de langa Bucuresti, ca fiind unul dintre putinele semne de speranta in complexa problema a integrarii persoanelor de etenie roma in societatea europeana.

Alte realizari de care suntem mandri:

  • Inscrierea la scoala a unei fetite de sapte ani dintr-un sat din Ilfov - dupa ce a fost respinsa de doua ori la rand pe motiv ca nu mai sunt locuri. (Aceasta nu era o comunitate in care lucram dar, in urma unei sesizari, echipa noastra a intervenit rapid si eficient, datorita experientei si a bunei cunoasteri a legilor si sistemului). Pentru relatarea completa a cazului, dati click aici.
  • Organizarea atelierelor de lucru care au inspirat si au pregatit 530 de dascali sa poata lucra intr-un mod atractiv cu copiii.
  • Pregatirea a 4400 de copii in vederea obtinerii succesului scolar. Aceste programe au fost derulate in 10 judete si Bucuresti. (Alba, Arges, Bacau, Brasov, Constanta, Dambovita, Ilfov, Neamt, Olt si Teleorman).
  • Asigurarea de ghiozdane, uniforme pentru 120 de elevi de clasa intai.
  • Oferirea de pranzuri pentru 260 de copii.
  • Sustinerea a 300 familii si a 500 de copii prin inscrierea la scoala, oferirea de programe educative, obtinerea de acte de identitate, asistenta pe timp de iarna, pregatire in vederea angajarii, decontarea transportului catre si de la scoala sau serviciu, burse (pentru acoperirea a parte din costurile elevilor din invatamantul gimnazial, de liceu si a studentilor) precum si oferirea de stimulente, sub forma bonurilor de masa, cu scopul de a creste prezenta la scoala.
  • Elaborarea unei propuneri de schimbare a politicilor publice, avand la baza o experienta de sapte ani. Documentul s-a bucurat de o reactie pozitiva din partea Ministerului Educatiei Cercetarii si Tineretului, Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului, UNICEF si alte institutii si persoane cu greutate in domeniul educatiei si nu numai. Lucrarea intitulata Invatand din greselile Americii: O propunere de politici publice pentru reducerea decalajului educational, include ca primi pasi in aducerea ficarui copil in scoala, recomandari specifice si costuri estimative.
  • Partenerierea cu Ministerul Educatiei Cercetarii si Tineretului, Autoritatea pentru Protectia si Drepturile Copilului, Ministerul de Interne si Reformei Administrative si Secretariatul General al Guvernului pentru aplicarea la Fonduri Europene Structurale pentru a conduce o cercetare aplicata randomizata (prima de acest fel in Europa de Est), cu scopul de a testa metodologia noastra in trei judete, pentru a crea o baza solida pentru implementarea la nivel national.
  • Unul dintre primii pasi in anul ce vine va fi crearea unor grupuri consultative la nivel inalt, lucru posibil datorita finantarii primate din partea Ambasadei Olandei. Lideri din mediul de afaceri, membri ai societatii civile, reprezentanti media si ai comunitatilor diplomatice au fost de acord sa ne ofere consultanta pentru a contribui la indreptarea atentiei noului guvern asupra cresterii ratei analfabetismului si abandonului scolar.


Alte obiective pentru anul 2009:

  • Obtinerea de Fonduri Europene Structurale la care am aplicat in octombrie
    Initierea, in parteneriat cu Telefonul Copilului, Pro TV si alti parteneri media, a unei campanii nationale de constientizare publica pentru a face cunoscut modul in care cetatenii pot primi ajutor pentru a-si inscrie copiii la scoala si despre cum pot raporta cazurile de copii care nu beneficiaza de dreptul la educatie.
  • Continuarea pregatirii profesorilor si oferirii de servicii socio-educative pentru copiii aflati in situatii de risc.
  • Monitorizarea individuala a copiilor care participa la programele noastre.
  • Sambata, 8 februarie 2009, vom gazdui un eveniment de strangere de fonduri in New York. Ethan Hawke, sustinator al Asociatiei Ovidiu Rom, va fi parte din "Bridge Project" ce va avea loc la Academia de Muzica Brooklyn (BAM), o colaborare speciala Britanico-Americana. "Livada de visini" a lui Cehov si "Poveste de iarna" a lui Shakespeare vor fi puse in scena la BAM in perioada ianuarie - martie 2009, dupa care se va porni intr-un tur international in Singapore, Noua Zeelanda, Spania si Germania inainte de a ajunge vara viitoare la Old Vic in Londra.
  • Regizorul Sam Mendes (”American Beauty”, ”Revolutionary Road”) ne-a invitat pentru a participa la repetitiile pentru Poveste de iarna, sambata, 8 februarie la ora 7.30, urmate de un coktail alaturi de Ethan Hawke si alti membri ai echipei de filmare (printre care actorii englezi Simon Russell Beale si Sinead Cusack). Biletul costa 200 de dolari si poate fi rezervat scriind la lesliehawke [marcaj] gmail [punct] com sau pe pagina "How To Help" de pe site-ul www.alexfund.org


Va dorim numai bine cu ocazia sarbatorilor si a anului nou!

Leslie Hawke & Maria Gheorghiu
Cofondatori, Asociatia Ovidiu Rom


P.S. Pana la 8 ianuarie 2009 la fiecare cafea Toffee Nut Latte sau alt produs de Craciun cumparate de la Starbucks, 10% din pretul produsului va fi donat Asociatiei Ovidiu Rom. Speram ca veti face multe vizite la Strabucks in acest sezon!


joi, 18 decembrie 2008

Chiţ Radio

Kids Radio, „în aer” începând de azi.

luni, 1 decembrie 2008

Patriotism, pentru educație

Foarte puternic ancoraţi în contextul social şi istoric al spaţiului oriental, facem parte dintr-o nație cu o apetență deosebită pentru metafore. Sau pentru enunţarea de platitudini. Printre ele, la loc de frunte, importanța educației pentru poporul român...

Într-o ocazie viitoare, voi încerca să opun clișeelor discursive cu specific politic citirea printre rânduri a pseudoreformei din învățământul autohton. Astăzi, tocmai pentru că este ziua națională, îmi îngădui luxul să zgârii nițeluș poleiala dragostei de țară ce urmează implicării civice.

Pentru conformitate cu propriile convingeri și pentru o introducere pe măsură, las invitație de lectură aici și aici.

În aceeași vreme a franțuzirii mele, nu mă puteam dumiri de o treabă: ce aveau oamenii ăia cu sistemul lor de învățământ? Fiecare dintre universitarii sau invitații cursurilor noastre își începeau intervențiile trecând în revistă a evoluţia sistemului de învăţământ din partea locului, apoi subliniau valorile republicane și felul în care ele au fost asumate de către clasa politică, finalizând prin a evidenția reformele petrecute în societatea franceză. Și aproape toți (în primul curs sau în primele câteva zeci de minute alte acestuia) porneau de la înțelegerea evoluției școlii franceze din ultimele două secole.

A fost obositor până când am înțeles motivul: mândrie națională. Evoluţia culturală şi mersul înainte al societăţilor civilizate (și al celei franceze, bunăoară, pentru că despre ea vorbeam) pot fi explicate extrem de uşor dacă sunt privite diacronic. Practic, analizând parcursul istoric al ideii de „şcolaritate” sau evoluția sistemului educațional. Şi asta nu doar din punct de vedere al şcolii ca instrument de reducere a diferenţelor sociale, pentru creşterea egalității de şanse şi în vederea furnizării de oportunităţi egale pentru dezvoltare! Nu, pur și simplu este savuros să stai cu o carte de istorie în mâna dreaptă şi cu un tratat de istorie a educaţiei în cealaltă sau invers!) și să vezi cum devenirea unui popor este jalonată tocmai de momente de cotitură în viața școlii: introducerea învățământului obligatoriu, democratizarea aceesului la educație, reforme curriculare, reorganizare a planurilor de studii, preocupări privind orientarea/consilierea/inserția socio-profesională etc.

Să ne întoarcem la România? Câte dintre marile momente în istoria neamului ăstuia sunt și mari momente ale şcolii? Câte dintre reformele sociale sau politice sunt suprapuse școlii?

Sau sa întreb altceva... Câte dintre marile figuri ale învăţământului românesc sunt și personaje cheie ce au schimbat (în bine) rostul celor mulţi? Câți dintre miniștrii educației (de exemplu) sunt figuri istorice cunoscute, vizibile sau cu valoare de model?

Nu știu dacă sunt suficient de clar... Din cultura noastră generală, ce nume de personaje istorice vă amintiți care să fie (într-un fel sau altul) legate de școala românească? Sau de schimbări sociale profunde? Asta ca să nu întreb de acte legislative sau reforme structurale cu impact în societatea românească...

Bine, veți spune acum că lumea nu cunoaște, că omul de rând nu are habar și alte câte și mai câte posibile argumente. Dar nu susținem toți că în școală se face istorie, că tot românul este cultivat și că ținuta enciclopedică face este parte a profilului școlarului autohton, în detrimentul dimensiunii practic-aplicative?

Sau dacă sunteți cititorii mei de blog profesionali, ați înțeles deja... Cursuri de „istoria pedagogiei” există în toate facultăţile de profil dar haideți să luăm la bani mărunţi studenţii acestora şi să vedem care sunt acele idei măreţe ce au reuşit să le „fecundeze” cunoaşterea. Încercaţi să vedeţi dacă pot reproduce, într-un interval de timp dat, nume de personaje marcante ale istoriei (educaţiei) pe care să le asocieze unor epoci sau unor inovaţii majore în teoria şi practica predării, a învăţării sau a evaluării. Asta în condiţiile în care chiar şi învăţământul superior românesc străluceşte prin abuzul de informaţie şi de reproducere a cunoştinţelor.

Poate că se vor găsi totuşi câţiva care să aibă habar, totuşi. Dacă se va întâmpla aşa ceva, treceţi la proba următoare, cerându-le să numească 7 dintre miniştrii autohtoni ai educaţiei. De mai de demult sau de dată mai recentă…

Sau haideţi să punem altfel problema… Câţi dintre titularii portofoliului ministerial de resort au fost fie oameni cu carieră politică, fie figuri publice cu adevărat reprezentative în spaţiul social? Nu vă grăbiţi să răspundeţi! Nu spun „în mediul academic” sau într-un context „administrativ”… Vorbesc despre nume marcante, despre oameni capabili să interacţioneze într-o manieră decentă cu omologii lor externi, care sunt nu doar nişte nume pe o copertă sau pe o carte de vizită cât nişte interlocutori plăcuţi, cu vizibilitate şi consistenţă? Câţi dintre aceştia sunt, în acelaşi timp, personalităţi morale sau autorităţi în domeniile de competenţă?

Și nu, nu îmi cereți să fac comparație cu Franța, vă rog! Nici nu-mi dați exemple de momente în care poporul s-a solidarizat pentru cauze nobile, a probat instinctele revoluționare s-au s-a mobilizat pentru sfărâmarea jugului dușmanilor țării. Nu-mi vorbiți despre eroi, despre jertfe exemplare sau despre generații de sacrificiu. Ci despre un singur context în care am dat o șansă viitorului. Sau în care am încercat să îl construim.

Asta așa, apropo de 1 decembrie, de realitate și de politică. Apropo de egoismul colectiv sau de mândria națională. Sau de patriotism...

duminică, 30 noiembrie 2008

Votat 2008

Mai întâi am citit un text („bun de multiplicat şi de împărţit la metrou”, vorba comentatorului de blog).


Apoi bunul meu amic şi cel mai bun prieten mi-a dat cu mailul în cap.


1. In fața votului, un prost este egal cu un deştept.

2. Dar doi proşti nu sunt egali cu doi deştepţi, pentru ca din doi deştepţi, unul n-o sa vina la vot, fiindcă i se pare că totul e lipsit de sens.

3. Trei proşti nu fac nici atât cât trei deştepţi, pentru că din trei deştepţi, unul are probleme existenţiale şi nu vine la vot, iar altul e sigur că „o sa iasă tot ăia” şi n-are sens să se mai ducă.

4. Patru proşti contra patru deştepţi? Exclus! Din patru deştepţi, unul n-are Mercedes şi i se pare că n-o să se schimbe nimic. Altul, ştie el cine o să iasă iar al treilea preferă să adoarmă la un film bun de cinematecă.

Asta e democraţia: 100 de deştepţi n-or sa facă niciodată cit un singur prost care votează!


Dar şi el a votat. Şi-am votat şi eu. Şi ceilalţi 98…


În fine, mai palpitant decât minutele dinainte de 21h00, ar fi povestea votului de azi în ceea ce mă priveşte.


Dar gata! Cu asta, încerc să pun virgulă subiectelor electorale…


vineri, 28 noiembrie 2008

Votul alb


Uite, printre altele, (şi) de asta spun eu că nu avem cultură politică. Şi puţine tentative de educaţie şi de educare…


Categoric, e discutabil, cu dus şi întors! Dar poate ne (mai) gândim...

joi, 27 noiembrie 2008

Cultura (de) politică

Nu cred în votul uninominal! Nu acum, nu aici…


N-am dat credit celor ce-i vedeau în Parlament pe maneliştii neamului, starletele, necunoscuţii strălucitori sau orice alte triste figurine ale spaţiului public şi (până una alta) merg pe mâna mea.


Îmi dau însă de gândit zilele-astea… Dacă vei întreba cu cine votează, sunt foarte mari şansele ca ¾ dintre respondenţi să spună numele unui partid politic. Şi asta deşi vorbim despre votul uninominal…


Am făcut exerciţiul acesta cu amicii. Şi ştiu ce vorbesc! Pentru că am mers mai departe şi am încercat să aflu şi motivele votului lor… Şi-am devenit mai gânditor.


Ce votează românii? Partide, da… Culori. Un slogan sau altul. Campania, probabil… Votează însă iluziile, promisiunile, vorbele. Şi mai votează cele 5 plase de persoană pe care candidatul verde le împarte în intersecţia din dreapta, analizele medicale de culoare galbenă sau tirul roşu, din care s-au descărcat de la azi de la 11 până la 20h00 tricouri, telefoane şi mărunţişuri electorale. Toate roşii!


Iar unii dintre contemporani, (în absenţa oricărei tentative de educaţie politică) chiar regretă învăţământul politic de odinioară… Primiţi 2 argumente contra? Test Vot şi Busola Politică. Dacă nu cumva le ştiţi deja!


miercuri, 26 noiembrie 2008

Campanie eductorală

Aşa, ca pe final de campanie, intră porţia de silă. Sau, mai academic, cea de lehamite.


Mi-a lipsit dispoziţia să scormonesc prin Constituţia României, ediţia de mare spectacol artistic de acum fix 5 ani. Dar am tras aproape lipsita de vigoare Lege a Învăţământului. Şi aici vom ceti aşa:


Art. 11, alin. 1 – Învăţământul nu se subordonează scopurilor şi doctrinelor promovate de partide sau de alte formaţiuni politice.


Art. 11, alin. 2 – În unităţile şi în spaţiie de învăţământ se interzic crearea şi funcţionarea partidelor sau altor formaţiuni politice, precum şi desfăşurarea activităţilor de organizare şi propaganda politică.


Am fost intrigat prin vară când nu reuşeasm să explic înregimentarea elevilor de liceu în forţele patriotice ale voluntarilor ce promovau diverşi candidaţi în alegerile locale. Acum vă invit doar să-mi explicaţi, ce fac reprezentanţii partidului galben în curţile şcolilor publice, raţiunea panotajului electoral de pe clădirile destinate activităţilor educaţionale de către clienţii portocalii şi ce rost au materialele promoţionale lăsate teancuri-teancuri pe mesele din cancelarie sau pe catedre de către candidaţii roşii…

marți, 25 noiembrie 2008

Politică în contra educației

M-am răsfățat cu siturile principalelor partide sau alianțe politice cu șanse să intre în Parlament. Mă rog, a fost mai puțin răsfăț și mai multă încrâncenare documentară, apropo de opțiunile acestora pentru zona educațională și educativă. De fapt, nici nu știu dacă este vorba despre încrâncenare sau despre ciudă, sau despre nedumerire, sau despre lehamite...

Dar poate vă interesează toată colecția de toamnă 2008 în materie de opțiuni electorale, în ordinea culorilor curcubeului: PSD+PC, PD-L, PNL, PNG-CD, UDMR.

Primele concluzii:
1. Nu, nu e o greșală! Și PRM-ul păstrează șanse să treacă peste pragul electoral... Le-a pierdut însă pe cele de reușită în bătălia de pe net.
2. Indiferent de conținut, doar UDMR și PD-L au încercat să sistematizeze întrucâtva kilometrii de informație.
3. PSD+PC au angajamente, nu programe.

Chiar și așa, dacă aș fi avut timp, aș fi scris câte ceva despre ofertele de pe tarabă. În loc de timp, am avut însă greață... Mai ceva decât avea mândra altădată, în chinurile prefacerii.


Exact! Îți dai seama cât de penibil să fie?

1. Profesioniștii, traduceți un pic limbajul corpului, vă rog?

2. Ce înseamnă TU, la cine se referă? La pensionarii ce merită mai mult decât salariații? La elevii care merită școli mai bune decât locurile de muncă ale populației ocupate? Sau poate la viitorii elevi care merită școli mai bune decât cele ale profesorilor lor?

3. Sau poate e vorba despre alții decât categoriile socio-profesionale ai căror reprezentanți, unii mai egali și mai prioritari ca alții, s-au încăierat deja. Frustrați de nerecunoașterea meritelor!?

4. Despre mesajul ce vădește inconștiență și care furnizează material clinic, am povestit ultima dată. Asta apropo de senzația anterior invocată...

5. În cel mai mizerabil, mai dezorganizat și mai demn de milă dintre sectoarele Bucureștiului, acolo disprețul și batjocura la adresea cetățeanului sunt la ele în cartier, „Meriți mai mult respect!”...

6. Îmi recunosc uneori greoaia adaptare la realitate. Admit că, în alte dăți, experimentez dificultăți de înțelegere a valorilor (produse social) și a felului în care acestea sunt ierarhizate. Însă ca Vanghelie să garanteze pentru ditamai fost ministrul, profesor universitar, rector, președinte de comitete și comisii, actual parlamentar, era deja e prea mult!

7. Era! Pentru că, la un moment dat, am descoperit încă un motiv pentru care să ne gândim foarte serios înainte de a ne angaja în publicitate sau consultanță de imagine și consiliere politică. Sau un și mai bun argument pentru obligativatea cursurilor de ortografie, indiferent de vreme și de vremuri...

luni, 24 noiembrie 2008

Cu cine nu votez


Idee isteață stencilul de mai sus, pe care l-am fotografiat la vremea alegerilor locale 2008. Mi-au amintit de el vecinii de blog și de cartier Bogdan și Claudiu. Și-un meșter Turambar olecuță cam zgârcit cu pohta primară a publicului ce asistă la cursa electorală pe distanța de 4 ori o sută de metri liniari de afișaj și de panotaj stradal.

Dincolo de conținutul mesajelor electorale ce-s livrate publicului, cred că preferam totuși votul pe liste. Prea multe culori, prea multe și prea vizibile caricaturile politice, programe politice subțiri și un neverosimil simulacru competițional.

Simpatii politice? În primul rând, celălalt domn Varujan. Apoi, prin Drumul Taberei, la Radu F. Alexandru sau Sorin Paveliu. Sau Dan Dumitrescu, consecvent în atitudine și ingeniozitate. Și de care chiar îmi pare rău că nu e în colegiul „meu”!

Dar să revenim... De pildă, la Senat, pe cine să votezi dintre Ecaterina Andronescu, Cristian Banu și Gheorghe Udriște? Răul cel mai mic?

Să trecem însă la colegiile de care aparţin. Mai concret, la candidatiţii pentru Camera Deputaţilor... Am primit de la Cristian Olteanu, cu multe săptămâni înainte, o broșurică ce prezenta într-o manieră extrem de faină povestea votului uninominal. Ulterior, materiale foarte bine structurate, excelent scrise și foarte optimiste. Însă vineri seara m-am trezit cu oamenii săi în prag! Și cu o sacoșă de mărunțisuri cu profil familist: desfăcător de sticle, ceas, brichetă, pix, șapcă, scrumieră, etichete autoadezive...

După ce-a mai trecut dezgustul, mi-am amintit de Cristina Trăilă, pe care (acum câteva săptămâni), obosit după niște zile de alergătură și tensiune, am descoperit-o bătând la ușile de pe scară, lăsând doar un fluturaș și îndemnând oamenii să meargă la vot, chiar fără să se prezinte.

Îmi pun întrebări serioase în privința candidatului ai cărui oameni împart brichete și scrumiere la colț de stradă. De ce nu țigări sau alcool? De ce nu substanțe interzise or armament?

Categoric, n-am să votez un candidat ce are drept argumente izbirea ochilor sau prostirea electoratului! N-am să votez un personaj care se așteaptă să fiu atât de idiot încât să trimit în forul legislativ pe cineva care-și bazează discursul doar pe puterea marketingului politic. N-am să votez pe cel ce predică buna gestiune a resurselor când batjocorește bunul simț și dezvoltarea durabilă prin zeci de afișe puse unul lângă altul sau prin abuzul de pixeli sau biți, exces de instrumente de persuasiune în masă. Sau care, ”în numele adevărului”, scormonește prin viața privată și alimentează sentimente de invidie, ură și revoltă pe criterii economice, de notoritetate sau de statut social?

Și, categoric, n-am cum să votez pe vreunul dintre candidații partidului care (în comparație cu „La France de toutes nous forces!” sau cu „Yes, we can!”) ne îndeamnă vesel, senin și cu o tulburătoare iresponsabilitate: „Tu înainte de toate!”

vineri, 21 noiembrie 2008

Educație politică



Altceva, nu?

Ei bine, pentru că tot suntem în pragul sfârșitului de săptămână, zic să lăsăm pentru altădată chestiile indigeste (mai mult penibile decât ilare). Dar ceva divertisment electoral votați?




joi, 20 noiembrie 2008

Reforme cu premeditare


Se întâmpla în urmă cu câteva săptămâni, în sectorul asociativ, puțin către neguvernamentalul birocratic, negociind un contract. Mai pe românește, lucram la implementarea unui proiect prost conceput...

În birou erau contabilul uneia dintre părți, șeful cel mare (președinte – director general) și un expert. Înțelegeți voi...

De cealaltă parte a mesei, eu. Privind cruciș structurarea activităților pe săpătmâni. Dintre care cea anterioară alegerilor generale, albă!

Nu mă fac că nu înțeleg. Chiar nu pricep! Și exprim asta cu glas tare... Suficient de apăsat încât executivul să mă privească fix în ochi, să zâmbească și să se lase ușor pe spate, după ce (înainte), își frecase ușor palmele: „Aici facem lobby. Candidații au nevoie de noi... Iar noi avem nevoie să ne punem bine cu schimbarea. Îți dai seama ce-ar fi dacă am ajunge și noi la minister...?!”

marți, 18 noiembrie 2008

Bomboane amare

Mâine (19 noiembrie) este o zi mare. Ziua cercetătorului și a planificatorului!

Sunt gata să pun pariu pe o discreție totală în ce privește evenimentul. Se prinde careva?

Apoi, poate doar mi se pare mie însă rezonanțele nu sunt cele mai plăcute, fie vorba între noi. Nu știu e foarte nefericită alăturarea asta specific neromânească. Unde cercetătorul poate fi (uneori) foarte bun planficator, așa cum se și cade... Dar unde planificatorul se pare că aproape n-are nimic în comun cu cercetătorul!

Dar, deh, m-am găsit eu să cârtesc! Să trăim și să fim sănătoși, mulțumesc la fel...

joi, 13 noiembrie 2008

Starea vremurilor

Așa după cum am mai spus, sunt niște săptămâni mai delicate astea de pe urmă. Și multe ceasuri din zi se petrec pe șosele, prin sate și în școlile din sudul țării...

Între timp, a venit toamna iarna. cea adevărată. Cu dimineți mai mult decât răcoroase și temperaturi adesea sub zero grade. Eu unul nu mă simt deloc confortabil iar echipiera dârdâie de-a binelea... Copiii stau înbrăcați, cu căciuli groase pe cap, la fel și oamenii de la catedră.

Asta nu are însă nici un efect asupra administratorilor școlari, care „călesc nițel copiii”. „De ce, chiar credeți că nu se poate? Eu stau în cămașă și nu am nimic!”

Și, fără discriminare, în toate încăperile școlilor respective, e un frig cumplit... Cu o excepție: cabinetul directorului.

luni, 10 noiembrie 2008

Școală și antropologie

O perioadă monstruoasă! Sunt mai mult pe drumuri, tensionat și fără chef. După cum se poate vedea și-n activitatea de blogger...

În ciuda tuturor constrângerilor și a vremii de afară, ieri am fost la muzeu. Rușinos sau nu pentru identitatea mea profesională ce presupune o suprapunere cu profilul antropologului, pentru prima dată la Muzeul Țăranului Român. Iar din sumedenia stărilor de spirit provocate de așezământul cu pricina, selectez un singur aspect. (În afara episodului cu angajații care, cu 10 minute înainte de închidere, s-au grăbit să stingă luminile și au precipitat spre ieșire vizitatorii... Dintre care cel puțin unul se mira că ditamai instituția posedă budă „numai afară, după ce ocoliți clădirea și o luați pe partea cealaltă!”)

Merită însă o vizită la MȚR! Printre altele, a nu se rata sala de la parter, din dreapta, apoi înainte și prima la stânga... Aici, dispuse pe două rânduri, două soiuri de bănci școlare din două epoci diferite, cu o tentativă de recuzită pe măsură. Și nici una dintre inscripțiile din decor: „Timpul învață pe cei fără școală”.

joi, 6 noiembrie 2008

Educaţie rutieră

Din punctul A porneşte la ore foarte matinale către ţara ungurească un cetăţean aflat la volanul autovehiculului de familie. Cunoscând şoselele patriei şi condiţiile meteoatmosferice, aflând că autoturismul se deplasează cu o viteză medie de 80km/h prin localitate (mai puţin oraşele mari, cu semafoare, treceri de pietoni, praguri, sensuri giratorii şi insule de trafic) şi cu vreo 100 în afară, mai ştiind şi că distanţa este de multe sute de kilometri, să se răspundă dacă mai există educaţie rutieră în România.

(Sunt scutiţi de răspuns la această întrebare numiţii Victor Beda şi Gheorghe Ene, la ale căror nume şi producţii şoferul reflectează pe parcursul drumului. Sau măcar pe parcursul primelor ceasuri de dinaintea ivirii zorilor şi trecerii munţilor…)

vineri, 31 octombrie 2008

Şcoala? Aşa cum este…

Ar fi de scris enorm de mult(e) despre Şcoala aşa cum este. Nu de către mine, însă! Sau nu acum…

Altfel, foarte fierbinte şi (în acelaşi timp) foarte „la rece", câteva concluzii despre câteva dintre rezultate. Şi despre ultimul punct din program. Între aparenţe şi esenţe, fără sentenţiozitate şi fără politicozitate.

1. Cum este şcoala autohtonă contemporană, învăţământul obligatoriu românesc? Contradictoriu!

2. Mai puţin codificat decât în enunţurile ce urmează, dacă aş folosi doar 3 cuvinte pentru a descrie starea de fapt, acestea ar fi „nefericire", „abuz", „haos"…

3. Ce ştim despre şcoala autohtonă contemporană? Prea puţine dintre cele ce contează cu adevărat! Credem că ştim… Iar dacă, prin absurd, chiar se întâmplă ca „ştiinţa" noastră despre lume şi viaţă să concorde cu realitatea, atunci tot ieşim în pagubă. Pentru că nu o prea înţelegem!

4. La asta se adaugă faptul că nu ne cunoaştem elevii! Aceiaşi elevi ce nu ne recunosc, la rândul lor…

5. A trecut vremea politicii, a scăpărat timpul politicilor… Cred în profesionalizare şi în specializare, în crearea de comunităţi şi de corpuri de experţi. Nu-s răi experţii în politici (fie ele şi educaţionale) dar am devenit o populaţie de „experţi în educaţie". Ducem lipsă de modele, de pedagogi, de tehnicieni în chestiuni de metodică şi didactică dar continuăm să proiectăm sisteme… Şi, categoric, să avem soluţii.

6. Lumea e mică! A educaţiei şi mai mică. Uneori searbădă, plictisitoare… Cel mai adesea, strâmtă şi închisă. Şi foarte aproape de o ermetizare deliberată…

7. Dar lumea s-a schimbat! E-n plină şi continuă schimbare… Nu şi „ochelarii" prin care ne adaptăm realitatea. Din ea fac parte aceleaşi nevoi umane fundamentale sau necesităţi de dezvoltare personală. Pentru că, pe fond, şcolarii de azi nu-s foarte diferiţi de cei din generaţiile anterioare. Aşteptările sunt însă altele, calitatea şi cantitatea provocărilor cu totul diferite… Sursele nefericirii sunt însă aceleaşi, cu variaţii în ce priveşte răspândirea sau intensitatea.

8. Soluţiile? Atât de „la firul ierbii", atât de vizibile şi (totuşi) ascunse privirii (minţii).

9. Am obosit să număr despre câte „realităţi" este, de fapt, vorba… Iar uimirea nu ajută deloc!

10. Şcoala este pentru oameni, educaţia este despre oameni…

Ce-i de făcut? Priveşte, ascultă şi gândeşte…

joi, 30 octombrie 2008

Probleme

Ce dacă sunt clasele mici în vacanţă? Şcoala trece, vacanţa trece şi ea… Problemele rămân! :-)


În cazul unei foarte posibile ilizibilităţi, clic pe imagine.


miercuri, 29 octombrie 2008

Fabrica de oameni 2.2

Gata!

Gata cu funcţionarea inerţială, undeva la limitele esteticului, de la începutul toamnei. De fapt, blogul rulează o temă pe care (într-un târziu) am reuşit să o optimizez. (În traducere liberă, mi-am făcut mâna cu niţel HTML, coduri şi alte chestii „în afara programei” :D) Mai mult de atât însă, nu am timp şi nici chef…

Deci, deşi (foarte) departe de ideal, niţică inovaţie, cu ceva gust, după gusturi: „Fabrica de oameni” în context web 2.0, al epocii postindustriale cu tot cu mutaţii sociale, cu deconstrucţie şi reconstrucţie…

Şi cu ocazia asta, dau şi dezlegare la blogging! Adică ceea ce a rămas după o curăţenie şi o cernere a legăturilor, din care am păstrat câteva care merită. O parte fost-au „în monitorizare”, altele sunt urmărite cu plăcere şi interes de ceva vreme, altele pomenite chiar aici, în varii ocazii. Şi poate fi-vor adăugate în listă…

Ce spuneam? Sigur… FABRICA DE OAMENI 2.2! Şi pentru că reinventarea înseamnă şi altceva decât straie noi, ţineţi clicul aproape! ;-)

miercuri, 15 octombrie 2008

Puşculiţa

Prin bunăvoinţa unuia dintre colaboratori, primesc chestia asta pe mail.


Apoi trag eu o fugă spre nişte directori de şcoli ce-au fost întrebaţi o chestiune simplă: În anul şcolar curent, în medie, cât de des au cerut diriginţii în şcoala dvs. părinţilor să…” facă diverse chestii.


Ei, printre aspectele considerate relevante şi semnificative pentru practicile educaţionale şi implicarea părinţilor în treburile şcolii au fost „sponsorizarea diverselor activităţi ale şcolii/clasei” (1) şi „strângerea de fonduri pentru şcoală” (2). Variante de răspuns:

  • Cel puţin o dată la fiecare două săptămâni;
  • Cel puţin o dată pe lună;
  • Cel puţin o dată pe trimestru;
  • Cel puţin o dată pe semestru;
  • Niciodată.

Arde buza, nu? Vreţi procente? Şi te pomeneşti că vă pot îndeplini asemenea dorinţe ascunse?! :-P Chiar şi dacă rezultatele studiului nu-s încă publice? ;-)


Dar hai să nu ne zgârcim cu ceea ce am primit gratis! În ordinea numerelor de pe tricourile negre la guler şi respectând scala de mai sus: 55% zic „niciodată”. 34%, „cel puţin o dată pe semestru. 8%, cel puţin o dată pe trimestru. 3%, „cel puţin o dată pe lună”.


Să păstrăm proporţiile dezastrului şi să cităm profesioniştii? „Ca o estimare speculativă din experienţa de cercetare calitativă, peste 90% dintre elevi ar răspunde că li se cer bani pentru diverse fonduri. Din simplul motiv că aşa şi este!”

marți, 14 octombrie 2008

Instantanee „instructiv-educative”

Fotografia e de la mine din ţară! Aici, aşezată doar pentru inspiraţie… Deci fără prea mare legătură cu ceea ce urmează, informaţii culese direct de la surse.


Finalul lunii septembrie, la o grădiniţă din sectorul „reprezentativ” al spiritului bucureştean, contabila către o educatoare cu gradul II didactic: „Tot ceri bani şi te plângi că n-avem material didactic, jucării şi alte lucruri de care ai nevoie! Nu te potoleşti? Eu nu te mai suport… Şi pentru că nu-ţi vezi de procesul instructiv-educativ, dacă e vreme frumoasă, mâine după-amiază speli covorul din holul de la intrare!”

Grădiniţa 26x… În fiecare dimineaţă, o educatoare îi miruieşte pe copii, „să aibă o zi frumoasă cu Domnul şi să-i lase Diavolul în pace pe parcursul întregului proces instructiv-educativ”.


Şi la o grădiniţă tot de prin Rahova, un tătic a făcut săptămâna trecută o reprezentaţie de toata frumuseţea: a ameninţat ca îşi da foc, pentru ca nu are cele 2 milioane pentru rechizite şi diversele fonduri „necesare procesului instructiv-educativ din ciclul preşcolar”…