marți, 29 ianuarie 2008

O universitate atractivă



Îmi amintesc că, plecând de la odiseea „Bologna”, în prima activitate din anul ăsta universitar am povestit cu studenţii de anul I ce înseamnă sistem de învăţământ european. Şi-am încercat o discuţie despre elementele de atractivitate ale unei culturi pentru alte culturi, pe ceea ce face o universitate pentru studenţii ei, pe exigenţele specializării şi pe felul în care studentul se adecvează la abstractizări precum „globalizare”, „economia bazată pe cunoaştere”, „mobilitate” etc.

Acum câteva zile Bogdan întreba ce şanse dau Universităţii din Bucureşti în exploatarea capitalului de imagine pe care îl furnizează includerea în clasamentele internaţionale referitoare la performanţele universitare. Cu bătaie directă pe atractivitatea performanţelor… Şi-am să încerc a răspunde, printr-o mică extindere a subiectului, nu înainte de a trimite aici, către o chestie care ar trebui să dea de gândit.

În fine... Săptămâna trecută am trecut pe la CREDIS. Las la o parte percepţia proprie asupra serviciului ăstuia şi orice alte consideraţii ce-l privesc şi încerc să fiu foarte scurt: impresionat de condiţiile excelente în care mi s-a înfăţişat noul sediu, amabilitatea personalului care m-a îndrumat ultrarapid către personajul la care trebuia (de fapt să ajung) şi uşile larg deschise (în sens propriu) la fiecare dintre birourile de aici. În cuvinte puţine, ne-ro-mâ-ne-şte!

Poate că am doar eu o problemă însă mi se întâmplă foarte des să mi se taie cheful de orice discuţie despre „performanţă” când am de-a face cu viaţa reală. Şi oricât de multă consideraţie am pentru locul formării şi existenţei mele, pentru colegii şi prietenii din corpul didactic sau cu responsabilităţi manageriale, nu pot să să-mi las creierul la intrare…
  1. Din fericire, în spaţiul ce găzduieşte Rectoratul lucrurile stau cu totul altfel decât în cele mai multe dintre sediile facultăţilor, unde abundă mutre acre, lipsite de orice bunăvoinţă, personal administrativ sau de întreţinere constipat şi băşicat… Cu un sictir şi o silă incomensurabilă, cu aer de vătaf comunal, cu o nepreţuită incapacitate comunicaţională şi cu o fascinantă carismă în a furniza informaţii eronate, incomplete sau condensate. Ba chiar şi la Rectorat se întâmplă: nu ştiu cum s-au nimerit tocmai la biroul de eliberare a diplome lor şi actelor de studii (pentru a mă limita doar la unul dintre acele compartimente cu care nu interacţionez în mod frecvent!) 2 tinere ce te poartă către o experienţă cu adevărat dură, o mostră de imbecilitate funcţionărească…
  2. Foarte haioase sunt anunţurile ce interzic fumatul în spaţiilor publice, indiferent de amplasarea acestora. Cea mai tare fază posibilă nu sunt însă damfurile de tutun ce ies din birourile ferecate sau doamnele/domnişoarele care ies „la ţigară” sub îngăduinţa blândă a penalităţilor legale anunţate prin afişe aflate la nici jumătate de metru! Ci chiar experienţa unui nene care acum vreo câteva luni avea grijă să lipească respectivele anunţuri pe pereţii universităţii, pufăind nevoie mare dintr-o ţigaretă proastă şi ieftină.
  3. Obişnuiţi să treceţi în zilele de vară pe lângă clădirea Universităţii din Piaţa „21 Decembrie”? Pe faţada dinspre sud acum sunt buchiniştii şi mai bate şi soarele dar în faţa Facultăţii de Arhitectură şi Design, cu vedere către „Matematică” sau „Filologie” mirosul reprezentativ, semnificativ şi persistent este nu al mucigaiului şi igrasiei cât al urinei şi mizeriei…
  4. Apropo de Rectorat şi de Facultatea de Drept… Treceţi des prin zonă? Vă place ritmul şi maniera de execuţie a lucrărilor „gospodăreşti”? Dar parcarea? Aţi numărat vreodată numărul jivinelor cu patru picioare ce se ascund printre maşini? De sunteţi doamne sau domnişoare, cum v-a reacţionat adrenalina la cel mai mic lătrat? Nu într-una dintre acele zile ploioase de la început de noiembrie nu v-a inspirat milă patrupedul plouat, în drumul său dintre „Aula Magna” către cabinetul dlui. rector?
  5. Cei care tot ce au avut şansa unei experienţe într-o universitate modernă şi serioasă (nu doar „din afară”) cunosc valoarea şi importanţa unui legitimaţii unice, cel mai frecvent întâlnită sub formă de cartelă magnetică sau cu microcip. Iar cei ce frecventează bibliotecile universitare, cantinele studenţeşti sau îşi doresc a avea parte şi de alte servicii (acces, furnizare de informaţii, plăţi ş.a.), rătăcindu-se prin propriile documente înţeleg foarte bine ce anume vreau să spun…

2 comentarii:

Bogdan spunea...

Din fericire, în spaţiul ce găzduieşte Rectoratul lucrurile stau cu totul altfel decât în cele mai multe dintre sediile facultăţilor, unde abundă mutre acre, lipsite de orice bunăvoinţă, personal administrativ sau de întreţinere constipat şi băşicat…


Ha??? De care Universitate vorbesti???
Se vede treaba ca nu ai trecut prin crocese de genul: achizitie echipament din grant CNCSIS si, in general, orice e legat de un grant. Sau de depus teza de doctorat...

Andreï spunea...

Per ansamblu, personajele de la "Drept" sunt oarecum ceva mai binevoitoare, totusi...

Apoi, eu am zis ca sunt ceva mai retinut a face aprecieri la adresa celor cu care "dansez" mai des... ;-)

Si ca sa fiu drept, uneori am avut si viata faina: "Relatii Internationale" este unul dintre cazurile foarte fericite.