miercuri, 30 ianuarie 2008

Virusarea timpurie


Se dau următorii termeni cu valoare de concepte: educaţie, valoare, principiu, atitudine, voluntariat, cunoştinţă, conştiinţă, parteneriat, colaborare, implicare, social, mobilizare.

Şi apoi se intră în detalii… Pentru care nu cunosc cele jdemii de pui vitregi născuţi dintr-un tată „de stat” (aparatul birocratic, postcomunist, plus instituţiile care-l compun) şi dintr-o mamă corupţie mai mare sau mai mică (neajunsă încă la majorat, adică!)

Se ia o grădiniţă. De unde se mai ia o doamnă director la nu ştiu ce reuniune de unde se întoarce pusă pe fapte mari. Astfel încât se face o listă cu tot personalul didactic şi nedidactic care cotizează „voluntar” pentru parteneriatul cu o mare, cu o foarte mare organizaţie nonguvernamentală. Şi fireşte, copiii nu? Ba şi copiii, câte-un leu „de căciulă”… De ce trebuie consultaţi părinţii, ce treabă au copiii cu chestia asta şi cum se fundamentează asta din punct de vedere pedagogic? Hai bre, nu te pune cu performanţa instituţională… Nu se face aşa de când lumea, peste tot, pentru toate glumele proaste „din sistem”, începând cu rechizitele şi auxiliarele de învăţare, terminând cu socializările cadrelor didactice?

„Părinţii ca părinţii dar copii ce vină au?”

Am lăsat la o parte sângele rece. M-am băşicat! Personajul ce încheia cu întrebare relatarea a încă o măgărie din seria „Ce-mi doresc eu mie, dulce Românie” prestează zeci de ore de activitatea voluntară şi benevolă an de an iar de prin 2005 şi finanţează proiecte cu cel puţin 10% din veniturile brute. Şi (întâmplător) este cadru didactic în grădiniţa respectivă…

Niciun comentariu: