luni, 25 februarie 2008

Sisteme paralele

Răspund acum lui Bogdan, ce mi-a aruncat mânuşa ieri: e rău faptul că învăţătorii fac temele cu elevii, după orarul de şcoală?

Există părinţi cu dare de mână, chiar şi printre cei care au copii înscrişi în sistemul public. Cei mai mulţi dintre aceşti elevi, odată ajunşi acasă, folosesc timpul omorându-l: joacă, vizionarea programelor de televiziune şi utilizarea calculatorului (în parametrii specifici unui individ între 6/7 şi 10/11 ani). Mai puţină preocupare pentru teme şi alte chestii de genul ăsta…

Există unii copii ce au bunici sau personal specializat pentru asistenţă educaţională şi de îngrijire. Cei mai mulţi dintre cei de pe urmă, fără competenţe didactice sau chemare. Deci tot părinţii sunt nevoiţi ca la revenirea acasă să se ocupe de temele copiilor. Nu că ei ar avea plăcere, ştiinţă sau putinţă!

Chiar şi cei care „îşi fac temele” înaintea sosirii părinţilor de la activităţile cotidiene au foarte mari şanse să le efectueze incorect. Or esenţa temei este exerciţiul şi însuşirea corectă unor deprinderi de activitate intelectuală… Iar din acest punct de vedere, „temele de la şcoală” sunt mană cerească.

De altfel, într-un context organizat şi cu sprijin pe măsură, discuţia este cu totul alta. Pentru că atunci când efortul este rezultatul unui demers ce are loc în cadrul „clasic”, suspectez rezultate net superioare! În plus, activitatea cadrului didactic cu proprii elevi este o modalitate de reglare eficientă predării şi învăţării. Sau o prelungire mai mult decât binevenită a acţiunii didactice tradiţionale.

Nu în ultimul rând, de ce să nu îmi doresc ca o astfel de practică să se generalizeze şi să se extindă ca acoperire orară? Este de fapt o necesitate pedagogică şi o cerinţă socială în contextul nu doar racordării la sistemele din „ţările civilizate” cât la realităţile ocupaţionale şi şcolare autohtonă.

Pe de altă parte, este o modalitate isteaţă prin care trag nădejde că se va produce nu doar o egalizare a elevilor cât suprimarea unor sisteme ilicite şi (nu de puţine ori) deloc eficiente de „pregătiri particulare”. Care pot continua să existe pentru orice altceva decât pentru „a trece clasa”, „a face faţă exigenţelor evaluării” sau „pentru acoperirea programei”…

Dintr-o altă perspectivă, chestiunile de etică nu-s de neglijat! Alăturate multor interogaţii ce se pot produce pornind de aici…

Deşi sunt bani munciţi şi/sau meritaţi, veniturile suplimentare (mare parte nefiscalizate) nu doar că au partea lor de contribuţie la evaziune sau la fentarea obligaţiilor sociale cât la producerea unor dezechilibre economice şi sociale. Şi nu mă refer aici doar la remuneraţia diferenţiată (chestiune de maximă importanţă, însă!) or la vizibilitatea socială a unor varii categorii de personal… Pare de râs sau paranoic?

În ce fel va influenţa sistemul ăsta raporturile „de forţe” dintre diversele categorii de personal didactic şi managementul instituţional? Sistemul temelor pentru acasă efectuate în clasă (sic!) presupune spaţii necesare, presupune timp etc. Apoi, dacă pentru clasele primare chestiunea este evident ceva mai simplă, cum rămâne cu profesorii de ciclu gimnazial? Vor purcede şi aceştia la „ore suplimentare”? Cum anume? Vor avea toate cadrele didactice acelaşi regim sau doar acelea unde interesul elevilor şi constrângerile evaluării ridică niscaiva probleme?

Elevi sau cadre didactice, toţi ştim că atunci când nu există teme pentru acasă or stimuli necesari unei activităţi intelectuale, avem o problemă. Suntem de acord că elevii nu vor face acasă nimic din cele care nu le sunt cerute doar pentru că au ei motivaţii epistemologice atipice… Cât de pedagogică este o asemenea mutaţie? Şi care va fi natura „temelor pentru acasă”, care vor fi disciplinele vizate şi cât suntem de pregătiţi pentru o evaluare la justă valoare a efortului personal?

Nu în ultimul rând amploarea unui astfel de sistem ar trebui să producă şi o creştere în calitate a întregului învăţământ obligatoriu. Fi-va oare aceasta evaluată? Şi ce-ar urma după?

6 comentarii:

Bogdan spunea...

Eu intrebam de fapt si altceva: sunt sau nu salariile in invatamant suficient de mari?

Bogdan spunea...

Altfel,

1. serviciile secundare ar trebui să se extindă în interiorul şcolii şi pentru toţi elevii (altfel consecinţa este legată de inegalităţile sociale în creştere puternică, pe care deja le experimentăm)

2. chiar dacă sunt bani munciţi, încasarea lor este imorală, atât timp cât în alte sectoare, de exemplu cei angajaţi la uzinele Renault sau la REBU, orice venit este impozitat şi taxat, iar aceste impozite şi contribuţii se regăsesc apoi în bunuri publice la care accesul este egal => avantaj net pentru evazionişti, indiferent că ei sunt free-lanceri, cadre didactice, medici, ţepari sau orice altceva.

Andreï spunea...

Multam! Si dupa?

Exista profesori de arte (de exemplu) pe care nu-i suspectez eu de prea mare cautare in piata "orelor suplimentare". Cu ei ce facem? Apropo de salarizare...

Andreï spunea...

Suficient de mari in raport cu ce anume?

Bogdan spunea...

:)

Andreï spunea...

Deci...? ;-)