vineri, 11 aprilie 2008

Biblioteca Pedagogică Naţională

Teoretic, n-ar trebui să am motive să mă plâng. Angajat în sistemul public, ca titular, am avut un mare har în a împrumuta cărţi grămadă. Ba chiar să le ţin peste termen, ceea ce colegilor mei de studii universitare le era imposibil. De fapt, uneori, mă trezeam luând cu mine volume rare, ce nu puteai fi nici măcar consultate în biblioteca facultăţii…

La un moment dat, am ajuns în noul sediu al Bibliotecii Centrale Universitare. Linişte, curăţenie, funcţionare binevoitoare şi amabile, cărţi frumos aşezate în raft, facilitate în căutare… Fireşte, gagici cât cuprinde! E drept că rafturile cu cărţi sunt cam prea la vedere şi liniştea locului nu ajută… :-)) Da’ dacă nici la BCU nu găseşti gagici cu minte, apăi unde alt’undeva se de mai duci? În Mall? :-)

Şi, de voie de nevoie, am revenit la BCP (Biblioteca Centrală Pedagogică), BPC (Biblioteca Centrală Pedagogică), BPN (Biblioteca Pedagogică Naţională). Încăperi igrasioase, mirosuri, fişete cu documente în stare avansată de degradare, 2 calculatoare de pe vremea bunicii (pentru administrarea bazelor de date cu volume), baze de date neactualizate de pe vremea străbunicilor, cred… Unul din cele două, aproape niciodată în stare de funcţionare!

Dar, de ceva vreme, drama locului este mai mult decât vizibilă! Contează mai puţin managementul defectuos (şi foarte defectuos, în opinia mea). Contează mai puţin lipsa de vizibilitate, de credibilitate, pasivismul şi moartea clinică în care a ajuns Biblioteca. Contează mai puţin şi aproape deloc faptul că oamenii şcolii habar n-au unde se află sau că există aşa ceva…

Dar cărţile nu merită să moară! Datorăm asta istoriei trecute şi poate, viitorului. Şi poate sigur că Bibliotecii Pedagogice Naţionale îi mai poate fi acordată o şansă…

Niciun comentariu: