vineri, 25 aprilie 2008

Educaţiune

Primul impuls al fiecărei zile petrecute printre oameni, în viaţa asta hiper-rapidă este să facem ordine într-o lume care nu are nevoie de ordine. Şi se mai zice despre cei care sunt foarte buni la făcut ordine, că (de regulă) nu sunt buni la nimic altceva…

De ceva vreme îmi reproşez că mă-ncăpăţânez prea des să-mi „fac ordine în viaţă”. Îmi spun, că măcar încerc să devin realist, începând să îmi ordonez priorităţile şi să mă adecvez momentului istoric. Cred că Shaw… da, George Bernard Shaw zicea despre omul realist că se adaptează realităţii. Cel fără simţul măsurii, adaptează lumea la el însuşi… Iar educaţia cu adevărat importantă, singura care contează, produce propria schimbare.

Şi mai cred că am renunţat la aberaţii induse. Amăgindu-mă să cred în singura educaţie adevărată: aceea ce produce oameni autonomi, capabili să stea pe propriile picioare şi să nu lase pe nimeni a gândi pentru ei.

Cel mai mare beneficiu al educaţiei tocmai ăsta este: maturizarea, învăţătura (de minte). Schimbarea, evoluţia, creşterea… Cea personală, cel mai greu şi (de cele mai multe ori) imposibil de realizat.

Vise de schimbare a lumii? De lăsare a unor „urme pe acolo pe unde trecem”? Vă las plăcerea! Prefer să mă ocup de mine… Singurul lucru pentru care am fost, sunt şi voi fi vreodată responsabil!

Niciun comentariu: