marți, 15 aprilie 2008

Momeală

Lucian m-a întrebat acum câteva zile ce cred despre o recentă iniţiativă parlamentară referitoare la salarizarea angajaţilor din învăţământ. Un proiect despre care presa a scris în aceeaşi zi în care guvernul anunţa suprimarea tichetelor cadou pentru angajaţii din sistemul public, poveste asupra căreia ministrul a revenit la nici o săptămână distanţă, aşa după ne-a tot obişnuit actualul cabinet.

Ei bine, ar fi fost faină o discuţie la subiect. Însa Andreea Vass a scris un text foarte la obiect, deşi insuficient de cuprinzător. Poate chiar blând!

2 comentarii:

Bogdan spunea...

Din păcate textul Andreei Vlass este un pic cam confuz dacă mergi la implicaţiile imediate ale asumpţiilor utilizate:

1. spune că nu are rost să introduci bani într-un sistem nereformat;

2. justifică afirmaţia cu sistemul nereformat prin "In primul rand, scoala romaneasca nu a fost curatata de impostori."


De aici vine problema. Stai să vezi:

A. Ca să reformezi sistemul eliminând impostorii trebuie să ai ce să pui în loc.

B. Nu prea ai la modul general ce pune în loc şi ar trebui să imporţi, dar să zicem că ai avea. Ca să atragi resursă umană de calitate ar trebui să poţi plăti măcar la jumătate din nivelul pieţei. Dacă ai 8-10 ani vechime şi eşti bunicel, ai destule şanse de a prinde un job de peste 1000 de EURO + beneficii. Nici ofertele de peste 1500 nu prea lipsesc. Pe de altă parte, cam asta ar fi maximul pe care îl poţi obţine astăzi, pe bune, fără şmecherii administrative, dacă ocupi o funcţie de conducere şi eşti profesor universitar. Cum însă în realitate ajungi profesor cam după 40 de ani ... greu să fi stimulat să intri în sistemul de învăţământ...

C. Dacă imporţi resursă umană de prin alte ţări dai în aceeaşi problemă, başca faptul că evitând cu înverşunare să creezi research-universities, poţi aduna doar ciurucuri cărora le place să stea toată ziua şi să peroreze pretinzând că fac teaching.

Bref, 1 şi 2 se cam bat cap în cap.
Altfel însă Andrea Vlass observă lucruri corecte, care trebuie să facă parte dintr-o strategie pe termen scut, mediu şi lung de reorientare a sistemului educaţional românesc către ... contemporaneitate.

Andreï spunea...

Bogdan, sunt niste chestii care incep sa nu se mai lege aici... De exemplu:

1. De ce ni se duce mereu gandul la sistemul universitar (intai-si-ntai)? Mediocritatea romaneasca incepe in invatamantul obligatoriu... :-(

II. Am fost surprins ca, recitind, in urma cu cateva minute articolul cu pricina sa regasesc comentarii gramada. Neasteptat de multe... Sa ne deie si-asta de gandit?

Trei. Sunt singurul obosit de aceeasi retorica sterila privind reformarea anacronicului sistem educational romanesc?