miercuri, 2 aprilie 2008

Motivaţia, la superofertă

Cunosc nişte personaje care se ocupă cu organizarea „formărilor” de personal. De specialitate, contra cost, fireşte… Participanţii fiind, în mare parte, cadre didactice din învăţământul public. De regulă, cuprinse în program ca urmare a unor contracte între instituţiile unde sunt încadraţi. Mai rar ca rezultat al unei iniţiative şi a unui efort personal.

Ei bine, unul dintre cei mai sus pomeniţi este sunat pe telefonul propriu de către un director de şcoală, cu care discutase în urmă cu câteva minute. Eu îi priveam tinerei mimica bizară, o simţeam descumpănită şi îl vedeam alegându-şi cu mare atenţie vorbele… Şi după ce finalizează convorbirea, mă priveşte fix, aruncă o privire similară unei drăgălaşe din încăpere şi grăieşte: „Ştiţi de ce m-a sunat nenea ăsta? Să mă-ntrebe ce mai conţine oferta noastră… Cursuri, în regulă, asta e clar! Dar ce să le spună la oameni ca să vină? Se dă şi ceva consistent participanţilor? Există şi un protocol mic, ceva… acolo, inclus? Gustări, trataţie… se face protocol, ceva?”

Niciun comentariu: