miercuri, 16 aprilie 2008

Poveşti de oameni mari

Fac ce fac şi tot la vârstele mici ajung… Hmmm… Se putea altfel?

Acum vreo 2 seri s-a întâmplat să mă nimeresc în preajma unor prieteni de familie, cu tot cu copila de 9 ani. O puştoaică foarte-foarte deşteaptă, ceva de genul urmaşului model… ;-)

În fine, fetiţa îşi făcea de lucru cu o carte de poveşti. Despre poveşti, mai bine zis… Editată de „amiralul” cărţilor, manualelor şi auxiliarelor didactice româneşti. Şi, de data asta, chiar nu mă joc cu ghilimelele…

Contează mai puţin numărul de pagini. Mă leg acum de conţinutul volumului, pentru că (deşi era o carte adresată unor puradei) se apropia mai degrabă de stilul bestiarelor începutului de secol trecut. Sau de o incursiune în fantasticul şi mitologicul românesc… Ce treabă are însă asta cu ştiinţa şi preocupările grupului ţintă? Sunt oare puştanii interesaţi să afle chestii asupra cărora nu s-au pus suficient de acord nici filologii? Şi câtă determinare ar avea să se omoare după terminologii, concepte sau alte faze de genul ăsta, în condiţiile date?

Iar ceea ce m-a enervat la culme erau cele ce ţineau de tehnoredactare, paginare, pre-press, lay-out: caractere imposibile, font ce-ţi nenorocea ochii! Încearcă doar să-ţi imaginezi corp de text ce aducea a scriere chirilică… Şi calupuri bune de text, nu glumă! Ceea ce nu doar că obligă părintele să gândească temeinic, cu tot cu documentarea de rigoare, înainte de a face achiziţia. Ci să şi caşte bine ochii, cătând un loc unde să ascundă bine asemenea cretinătăţi!

Niciun comentariu: