joi, 8 mai 2008

Agenda IV

Există o discuţie care mă fură de fiecare dată, în ciuda sensibilităţii evidente faţă de o chestiune nodală a curriculumului şcolar: competenţele cheie.

Foarte poetic, există nişte documente de politici educaţionale care vorbesc despre asta încă de pe la mijlocul deceniului trecut (a se vedea Raportul UNESCO elaborat de dl. Jacques Delors, dacă nu mă sabotează cumva sinapsele!): a învăţa să ştii, a învăţa sa faci, a învăţa să trăieşti şi a învăţa să fii.

Practic, aş rezuma totul la conceptul de „învăţarea pentru viaţă” şi aş trage o linie până în căsuţa disciplinară pe care scrie mare „curriculum”. Iar de aici aş mai trage câteva săgeţele unde-aş mai mâzgăli câteva întrebări referitoare la curriculumul şcolar autohton, la obiectivele intenţionate şi la competenţele pe care se presupune că ar trebui să le aibă absolvenţii. Care competenţe să fie nu doar necesare şi utile vieţii cotidiene, ci obligatorii şi indispensabile. Şi-aş lua „la bani mărunţi” fiecare dintre „produsele” învăţământului românesc şi le-aş măsura procustian, uzând de aceste competenţe fundamentale. Nu doar ca să arăt cât de grozav şi de uimitor e „sistemul” românesc cât să aflăm, să înţelegem şi (mai ales) să facem ceea ce trebuie.

Niciun comentariu: