vineri, 16 mai 2008

Fuga de eşec

În aceeaşi serie a mutaţiilor foarte interesante ce se produc în şcoala românească avem concursurile pentru ocuparea posturilor de conducere în unităţile de învăţământ. Şi aici sunt, de fapt, 2 chestii foarte-foarte delicioase…

Prima este strechea de primăvară! Când foarte mare dintre cei „în funcţie” probează o evidentă creştere a gradului de anxietate, de suspiciune şi de tensiune cronică. Instinctul impune vigilenţă şi o permanentă stare de alertă! Am dat peste directori care nici nu mai răspundeau la telefon, anulau întâlniri, ajunseseră să nu se mai odihnească noaptea sau să înroşească firele telefoanelor de la inspectoratele şcolare teritoriale de spaimă să nu apară contracandidaţi la scaunul managerial.

Cea de-a doua, deloc amuzantă, este slaba atractivitate a poziţiilor de conducere. Unii dintre „oamenii şcolii”, îşi „recunosc”, strategic, neputinţa. Mulţi sunt însă nepregătiţi şi pe dinafara subiectului! Şi, indiferent de ceea ce sunt sau speră, sunt din ce în ce mai numeroşi cei care înţeleg că poziţia directorială (în afara unui plus de venituri) nu mai este demult doar constituent al imaginii publice… Lumea se schimbă, viaţa se schimbă, şcoala se schimbă! Iar managerul şcolar trebuie să alerge după fonduri, să fie în stare să „apese butoanele” cheie, să ştie să negocieze, să aibă competenţe administrative şi gândire strategică, interese şi plăcere pentru exerciţiul de conducere. În plus, relaţii bune cu reprezentanţii comunităţii şi autorităţii locale.

Criză? Hmmm… Nu, deloc. Nu puţin…

Nimeni n-are poftă să se implice atât timp cât ştie că nu poate interveni! E firesc… Şi asta-i valabil nu doar pentru ceea ce am discutat mai sus cât pentru mai toată şcoala noastră de toate zilele…

3 comentarii:

Bogdan spunea...

Deh, mai e mult pana la a face distincţia între manager şi cadru didactic :)))
La urma urmei specializarea profesiilor a apărut când acestea au început să fie în primul rând profesii şi mai apoi nişte îndeledniciri simple, practicate mai degrabă ca mnisşte hobby-uriimpuse de necesitatea de a face cineva şi chestia asta :((

Andreï spunea...

imi place chestia asta cu "pasiuni impuse"...

apoi, in mod normal, slaba atractivitate a pozitiilor de conducere pentru profesori poate fi un semn bun. managerul profesionist?

cat de apetisanta va trebui insa a fi jobul asta pentru viitorii directori?

Bogdan spunea...

Ar fi atractiv pentru cei specializaţi în meseria cu pricina (management educaţional), dar complet respins de cadrele didactice din sistem. "Trebuie să fi profesor ca să pricepi sistemul" spune stereotipul legat de orice funcţie de conducere, de la director la ministru. La fel cum trebuie să fi medic ca să gestionezi un spital, ţigan ca să îţi dai cu părerea despre problemele ţiganilor, şi mâncător-de-salam-cu-soia ca să ai ceva de zis cu privire la România...