joi, 4 septembrie 2008

Cornul şi laptele, gogoşile şi zăhărelul

Obişnuiesc să nu îngurgitez nimic între mese şi cred că organismul are capacitatea de a se disciplina, chiar şi la vârstele mici! Fapt confirmat de studiile recente şi de campaniile din media care (în alte părţi) tocmai asta încearcă să determine… Dar cum dr. ministru Iulian Mincu nu m-a întrebat nimic :-D, spun că ideea pacheţelului „de la stat” n-a fost rea, ba chiar deloc!


Iniţial, programul guvernamental „Cornul şi laptele” a fost una dintre măsurile de politici educaţionale de reducere a abandonului şcolar. La momentul respectiv (ca şi acum), erau familii care nu aveau să pună în ghiozdănel copiilor păpica pentru pauza mare. Cum există şi acum familii ce-şi trimit progeniturile la şcoală doar pentru încasarea alocaţiei şcolare sau a indemnizaţiei pentru copii. (1)


Puse în cămară pe timpul guvernării de stânga, ingredientele n-au fost însă păzite bine şi dăunătorii au dat iama. Cum nu cred că deratizarea şi dezinfecţia din toamnă spre iarnă sunt suficiente, n-am teamă să degust specialităţile din bucătăria politicii şi politicilor româneşti la vreme preelectorală. ;-)


Toate bune şi frumoase pentru vreo 6 luni de aplicare a proiectului. Statisticile erau chiar foarte vesele: peste 90 de procente reducere a ratei de abandon şcolar la clasele mici, dacă bine îmi amintesc datele. Însă doar atât! Încearcă tu, ca adult, să mănânci în fiecare zi corn cu lapte pentru o săptămână şi mai vorbim după… Darămite copiii! (2)


Ce te faci însă cu acei părinţi care chiar au posibilităţi financiare? Fireşte că urmaşii nu fac rabat de la produsele alimentare cu ambalaje colorate şi foşnitoare… Iar inegalităţile cresc într-un an cât cornul şi laptele în şapte… (3)


Ce faci cu cei de la ţară care au vaca în curte şi (evident) produse lactate de calitate net superioară, fără procesare şi fără alte daraveri? Dai laptele „de la coada vacii” cel din programele guvernamentale? (4)


Cornul. Pâine albă, categoric nesănătoasă. Uneori fără gust, fără miros. Comestibilă doar în primele 24 de ore, chiar şi conservată în ambalajul original. Dar şi aşa, e un surogat bun pentru lipsa balonului rotund şi se joacă un fotbal pe cinste, în condiţiile legii şi în spiritul regulamentelor şcolare! (5)


Laptele. Apă nu se face! Dar se face iaurt, sau brânză. Sau orice altceva… Aşa că produsele s-au metamorfozat rapid, uneori la alte costuri, cu alte standarde de calitate şi în alte condiţii contractuale. (6)


Responsabilitatea programului a fost delegată administraţiei locale, către care au fost direcţionate resursele financiare aferente. Aşa că la nivelul administraţiei publice a început lanţul slăbiciunilor: licitaţii trucate, jocuri şi conflicte de interese etc. Apoi, şcolile s-au văzut puse în situaţia de a achiziţiona aparate frigorifice, deci încă o verigă în plus. Şi tot ele se ocupau de monitorizare, de raportare, de inspecţia calităţii. Era mai simplu, mai convenabil şi mai ieftin… (7)


În alte părţi şi din aceleaşi motive, administraţia publică locală s-a dumirit de potenţialul ingineriei de proiect şi au extins programul şi pentru gimnaziu. Iar modelul a fost multiplicat rapid, finanţat din banul public şi având drept gestionari personaje din acelaşi aluat social. (8)


Şi dacă nu s-a putut duplica modelul, atunci s-a încercat inovaţie şi inovare pe o temă dată, plasată în contextul lemnos al „economiei cunoaşterii” şi digitalizării accelerate: calculatoare „pentru liceu”. (9)


Şi mai adaug chestia asta, foarte firească privind din perspectiva administraţiei centrale. Apoi cea cu mierea sau cea cu fructele pentru şcolarii mici, la fel de „normale”. Cu decidenţi reprezentativi pentru sistemul de gestiune a resurselor, pentru orânduirea ordonatorilor de credite şi pentru adoptarea unor decizii politice şi de politici, indiferent care ar fi acestea. (10)

Niciun comentariu: