vineri, 26 septembrie 2008

Homo ludens

În timp ce gândeam că folosesc poate sâcâitor de des „luxul ludic al creaţiei” (una dintre expresiile-mi favorite şi o idee care mă defineşte), dl. Patapieivici era invitat la Radio România Actualităţi şi îmi oferea încă un argument în sprijinul afirmaţiilor pentru necesara noastră reinventare: lipsa ludicului.


Privim un pic la spaţiul public, din existenţa cotidiană sau la viaţa intimă a pretinsului homo faber şi din ce în ce mai puţinilor homo sapiens? Precaritatea gesturilor gratuite, suprimarea pasiunilor, refuzarea reflecţiei şi inspiraţiei, a „ruperii de realitate”. Pragmatismul răpciugos, preocuparea excesivă pentru aparenţe, pentru înfăţişare, pentru imagine. Interesul obsesiv pentru dobândirea unui statul social „superior”, altfel decât pe filieră profesională sau culturală. Sau absenţa vârstelor de trecere între generaţii (lipsa puberilor târzii or vârstei mijlocii, a celor care „îmbătrânesc frumos”). Sau (în cotidianul evidenţelor) mersul grăbit, trecătorii încruntaţi sau coloana de autovehicule cu un singur ocupant.


Mai adăugăm o explicaţie la sumedenia de capricii interpretative ale României anului 2008 şi la existenţa manifestă a cetăţenilor ei? O tulburată copilărie (nefericită) şi o maturitate incompletă.



Niciun comentariu: