vineri, 31 octombrie 2008

Şcoala? Aşa cum este…

Ar fi de scris enorm de mult(e) despre Şcoala aşa cum este. Nu de către mine, însă! Sau nu acum…

Altfel, foarte fierbinte şi (în acelaşi timp) foarte „la rece", câteva concluzii despre câteva dintre rezultate. Şi despre ultimul punct din program. Între aparenţe şi esenţe, fără sentenţiozitate şi fără politicozitate.

1. Cum este şcoala autohtonă contemporană, învăţământul obligatoriu românesc? Contradictoriu!

2. Mai puţin codificat decât în enunţurile ce urmează, dacă aş folosi doar 3 cuvinte pentru a descrie starea de fapt, acestea ar fi „nefericire", „abuz", „haos"…

3. Ce ştim despre şcoala autohtonă contemporană? Prea puţine dintre cele ce contează cu adevărat! Credem că ştim… Iar dacă, prin absurd, chiar se întâmplă ca „ştiinţa" noastră despre lume şi viaţă să concorde cu realitatea, atunci tot ieşim în pagubă. Pentru că nu o prea înţelegem!

4. La asta se adaugă faptul că nu ne cunoaştem elevii! Aceiaşi elevi ce nu ne recunosc, la rândul lor…

5. A trecut vremea politicii, a scăpărat timpul politicilor… Cred în profesionalizare şi în specializare, în crearea de comunităţi şi de corpuri de experţi. Nu-s răi experţii în politici (fie ele şi educaţionale) dar am devenit o populaţie de „experţi în educaţie". Ducem lipsă de modele, de pedagogi, de tehnicieni în chestiuni de metodică şi didactică dar continuăm să proiectăm sisteme… Şi, categoric, să avem soluţii.

6. Lumea e mică! A educaţiei şi mai mică. Uneori searbădă, plictisitoare… Cel mai adesea, strâmtă şi închisă. Şi foarte aproape de o ermetizare deliberată…

7. Dar lumea s-a schimbat! E-n plină şi continuă schimbare… Nu şi „ochelarii" prin care ne adaptăm realitatea. Din ea fac parte aceleaşi nevoi umane fundamentale sau necesităţi de dezvoltare personală. Pentru că, pe fond, şcolarii de azi nu-s foarte diferiţi de cei din generaţiile anterioare. Aşteptările sunt însă altele, calitatea şi cantitatea provocărilor cu totul diferite… Sursele nefericirii sunt însă aceleaşi, cu variaţii în ce priveşte răspândirea sau intensitatea.

8. Soluţiile? Atât de „la firul ierbii", atât de vizibile şi (totuşi) ascunse privirii (minţii).

9. Am obosit să număr despre câte „realităţi" este, de fapt, vorba… Iar uimirea nu ajută deloc!

10. Şcoala este pentru oameni, educaţia este despre oameni…

Ce-i de făcut? Priveşte, ascultă şi gândeşte…

2 comentarii:

Cristina spunea...

Am privit, am ascultat, am gândit. Din păcate, numai unii dintre noi. Cei ce, cu adevărat,ar fi trebuit să facă asta fiindcă primesc salarii mari și i-am (s-au) și așezat în fotolii de miniștri, secretari și subsecretari de stat,etc. au uitat scopul alegerii lor. Au uitat că sunt în slujba noastră și nu invers. Au uitat tot. Acum sunt în campanie (nici nu mai știm de care) și noi suntem aici. Și privim, ascultăm, gândim....

Andreï spunea...

Offff, ce mi-as dori sa nu fie adevarat...