vineri, 10 octombrie 2008

Cu reforma la grădiniţă


Preambul pentru acea grandioasă şi exhaustivă întoarcere spre grădiniţă, o posibilă explicaţie despre cum a-nnebunit năravul lupului: „noul curriculum pentru învăţământul preşcolar” apărut la început de toamnă.


Iar dacă v-aţi jucat puţin cu rezultatele căutării, atunci înţelegeţi lumea nedumerită şi isterizată, mofturile şi moşmoanele… Şi pe-o doamnă educatoare care m-a prins într-una dintre seri, care mi-a spus povestea şi care mi-a dat de lucru pentru câteva ceasuri…


I. Documentul începe glorios, cu statistici referitoare la natalitate… Justificări presupus demografice pentru regândirea activităţilor din grădiniţă. (Bogdan, te bagi?) Eu nu zic că datele de acolo nu-s corecte însă ele n-au nici o legătură cu realitatea! Cererea mare pentru locurile din grădiniţe nu se datorează doar unui puseu al natalităţii ci (mai degrabă) migraţiei tinerilor către zonele urbane (1). Sau numărului mai mare de naşteri, despre care numeroşi „decreţei” acum în plin şi fecund avânt al relaţiilor de cuplu ne-ar putea spune mai multe (2). Or a gradului de ocupare a populaţiei active, de ai cărei copiii trebuie să se ocupe cineva, nu? (3). Nu în ultimul rând, politicilor educaţionale autohtone, ultimul an de grădiniţă devenind obligatoriu pentru copiii ce doresc să intre în clasa I (4).


II. Se explică apoi abandonul şcolar (ale cărui rădăcini se ascund în tenebrele copilăriei fără de grădiniţă)... Iară nu bag mâna în foc că nu e aşa doar că asta-i doar partea vizibilă a gheţarului… Dacă e să căutăm societatea de abandon şcolar, hai să ne uităm mai degrabă la dispozitivele de susţinere (socială, educaţională etc.) ce vin în sprijinul „devianţilor”. Sau slabei calităţi a actului didactic. Sau decredibilizării şcolii şi devalorizării educaţiei. Sau ieşirilor „din sistem” datorate migraţiei, suicidului sau copiilor „rămaşi acasă”… Sau cruntei distribuţii a inechităţilor în societatea românească.


III. Truisme. Şi limbaj politic. „Meseria de preşcolar…”, „Trebuie să facem…”, „Elevul este…”, „Este evident faptul că…” Nu teorie! Teoretizare absurdă, conceptualizări inutile şi conţinut nonaplicativ.


IV. Metafore. Şi aceeaşi exprimare politică, în cea mai curată lipsă de lemn… Documentul nu are nici pe departe aerul unuia de politici educaţionale, ci e un simplu reţetar de talmeş-balmeş. Am aflat abia mai apoi că nu e doar „noul curriculum” ci o strategie revoluţionară (aşa cum se şi anunţă, rând cu rând, în fiecare pagină). Iar materialul amestecă aici argumente pseudoştiinţifice cu o palidă expunere de motive şi notă de fundamentare.


V. Reţetar! Idei fără coerenţă, fără valori, fără inspiraţie… Competenţe strâmb enunţate, formulare primitivă a obiectivelor, comportamente observabile cel puţin discutabile, concepte edulcorate copiate sau compilate dintr-o grămadă de resurse existente pe/în piaţă, inexistent suport metodic! Dacă aş fi răutăcios aş spune că este o adaptare superficială a unor materiale destinate unor grupe de vârstă mai mari, fără nici un bob de discernământ: de exemplu, unui individ uman care până la 7 ani gravitează în aperceptiv, tu (reformator de curriculum) îi ceri să problematizeze o situaţie dilematică din punct de vedere moral sau să emită judecăţi de valoare cu caracter artistic?


VI. Dar să fim corecţi şi oneşti faţă de textul scris: „Dezvoltarea capacităţii de rezolvare de situaţii problematice, prin achiziţia de strategii adecvate”. Sau „preşcolarul participă la crearea cadrului estetic specific ambiental”. Sau „îşi formează abilităţi asociate cercetării ştiinţifice”. Preşcolarul! Creatura umană în stadiul preoperaţional, fiinţa ce gândeşte „în” simboluri, ce foloseşte operaţii logice unidirecţionale şi schematizează prin desen. Omului care nu doar că nu ştie să scrie sau să citească dar abia îşi formează noţiunea numărului.


VII. Sau trebuie „să distingă limba regională” (?!). În afară de faptul că aceste limbi regionale în Europa se pot număra pe degetele de la o singură mână, cum să fie oare capabil un preşcolar de ceea ce nu sunt în stare nici filologii, vilegiaturişti cu experienţe şi cu experienţă?


VIII. Se zvoneşte că povestea e rodul unei echipe pluridisciplinare, ce s-a străduit să ţină cont de particularităţile de vârstă, de modern, de tehnologii şi de tendinţe… Oameni buni, specialiştii ăştia sunt „oamenii sistemului” cu expertiză pe bolovănişul actual şi cu o cultură fundamentată pe conceptele anilor 80, alea din care am învăţat şi noi la vremea noastră. Lumea s-a schimbat, oamenii s-au schimbat, copilul s-a schimbat… În fapt, nu ştim cum arată, cum gândeşte, cum este copilul ăsta! Sau ne bazăm pe cunoaşterea empirică, puradeii vecinilor sau pe ce vedem la televizor şi-n ziarele colorate?


IX. Ce mă enervează cel mai e mult e nebuloasa creată în jurul acestui subiect. Sau isteria şi haosul ce au intrat în grădiniţe… Până să se dumirească poporul că este vorba doar despre un proiect pilot (!), parte a unui ansamblu de nimeni ştiut, educatoarele înjurau guvernul şi aşteptau cele 50 de procente la salariu. Şi, la dudele experimentale „transpuse în practică” ieri, mai adăugau încă una.


X. Iar pentru că de la pachetul legislativ din toamna trecută nu m-am enervat atât, la un moment dat (undeva după jumătate) am închis documentul, l-am arhivat în directorul de profil şi mi-am strâns bine picioarele sub mine. Adică exact pe dos de cum îmi pare că au procedat şi cei plătiţi şi responsabili să aibă viziune şi strategii pentru primenirea grădiniţei româneşti cu realism!

4 comentarii:

Cea mai frumoasa si mai desteapta directoare :-) spunea...

Eram sigura ca o sa scrii despre asta. Bine ca te-ai oprit la timp. :-)

Andreï spunea...

Nooooo, nici vorba. Stai sa vezi! :-P

Bogdan spunea...

Nope, nu mă bag. Am prea mult de lucru în clipa asta :(

Altfel, e un document obişnuit pentru România: făcut fiindcă se cerea făcut, nu pentru că ar avea ceva de spus.

PS. Ar fi interesant un proiect în care să luăm documentele de politică educaţională din ultimii 19 ani şi să vedem câte dintre direcţiile stipulate în ele au fost urmate...

PS2. Felicitări pentru noua înfăţişare a blogului.

Andreï spunea...

1. offfff, offff, guvernarea si reforma asta!

2. multam! e inca in probe...