luni, 24 noiembrie 2008

Cu cine nu votez


Idee isteață stencilul de mai sus, pe care l-am fotografiat la vremea alegerilor locale 2008. Mi-au amintit de el vecinii de blog și de cartier Bogdan și Claudiu. Și-un meșter Turambar olecuță cam zgârcit cu pohta primară a publicului ce asistă la cursa electorală pe distanța de 4 ori o sută de metri liniari de afișaj și de panotaj stradal.

Dincolo de conținutul mesajelor electorale ce-s livrate publicului, cred că preferam totuși votul pe liste. Prea multe culori, prea multe și prea vizibile caricaturile politice, programe politice subțiri și un neverosimil simulacru competițional.

Simpatii politice? În primul rând, celălalt domn Varujan. Apoi, prin Drumul Taberei, la Radu F. Alexandru sau Sorin Paveliu. Sau Dan Dumitrescu, consecvent în atitudine și ingeniozitate. Și de care chiar îmi pare rău că nu e în colegiul „meu”!

Dar să revenim... De pildă, la Senat, pe cine să votezi dintre Ecaterina Andronescu, Cristian Banu și Gheorghe Udriște? Răul cel mai mic?

Să trecem însă la colegiile de care aparţin. Mai concret, la candidatiţii pentru Camera Deputaţilor... Am primit de la Cristian Olteanu, cu multe săptămâni înainte, o broșurică ce prezenta într-o manieră extrem de faină povestea votului uninominal. Ulterior, materiale foarte bine structurate, excelent scrise și foarte optimiste. Însă vineri seara m-am trezit cu oamenii săi în prag! Și cu o sacoșă de mărunțisuri cu profil familist: desfăcător de sticle, ceas, brichetă, pix, șapcă, scrumieră, etichete autoadezive...

După ce-a mai trecut dezgustul, mi-am amintit de Cristina Trăilă, pe care (acum câteva săptămâni), obosit după niște zile de alergătură și tensiune, am descoperit-o bătând la ușile de pe scară, lăsând doar un fluturaș și îndemnând oamenii să meargă la vot, chiar fără să se prezinte.

Îmi pun întrebări serioase în privința candidatului ai cărui oameni împart brichete și scrumiere la colț de stradă. De ce nu țigări sau alcool? De ce nu substanțe interzise or armament?

Categoric, n-am să votez un candidat ce are drept argumente izbirea ochilor sau prostirea electoratului! N-am să votez un personaj care se așteaptă să fiu atât de idiot încât să trimit în forul legislativ pe cineva care-și bazează discursul doar pe puterea marketingului politic. N-am să votez pe cel ce predică buna gestiune a resurselor când batjocorește bunul simț și dezvoltarea durabilă prin zeci de afișe puse unul lângă altul sau prin abuzul de pixeli sau biți, exces de instrumente de persuasiune în masă. Sau care, ”în numele adevărului”, scormonește prin viața privată și alimentează sentimente de invidie, ură și revoltă pe criterii economice, de notoritetate sau de statut social?

Și, categoric, n-am cum să votez pe vreunul dintre candidații partidului care (în comparație cu „La France de toutes nous forces!” sau cu „Yes, we can!”) ne îndeamnă vesel, senin și cu o tulburătoare iresponsabilitate: „Tu înainte de toate!”

Niciun comentariu: