duminică, 28 decembrie 2008

Viaţa ca o vacanţă


Sau gândul meu pentru noul an, pentru viaţă, pentru creştere. Pentru 2009!

marți, 23 decembrie 2008

11 luni, 3 săptămâni şi 2 zile

Va multumim pentru sprijinul vostru - atat moral cat si financiar - in eforturile noastre de a creste nivelul educational al celor mai saraci copii din Romania! In aceste timpuri incerte, un lucru ramane absolut sigur: importanta educatiei pentru toti copiii. Acum, mai mult ca niciodata, trebuie sa investim in cea mai valoroasa resursa a noastra - mintea viitorilor cetateni ai Romaniei.

Companiile private au contribuit cu peste 425.000 de euro la buna desfasurare a programelor noastre - prin participarea la Balul de Caritate de Halloween, prin implicarea ca Investitori, prin United Way si prin Campania 2%*. Iar la aceasta suma se adauga contributii substantiale in produse si servicii.


*Program guvernamental prin care fiecare angajat si liber profesionist poate directiona 2% din taxele pe care le plateste catre o organizatie neguvernamentala precum Ovidiu Rom.


Am fost deosebit de bucurosi sa vedem ca in paginile revistei The Economist s-a scris despre activitatea noastra intr-o zona rurala de langa Bucuresti, ca fiind unul dintre putinele semne de speranta in complexa problema a integrarii persoanelor de etenie roma in societatea europeana.

Alte realizari de care suntem mandri:

  • Inscrierea la scoala a unei fetite de sapte ani dintr-un sat din Ilfov - dupa ce a fost respinsa de doua ori la rand pe motiv ca nu mai sunt locuri. (Aceasta nu era o comunitate in care lucram dar, in urma unei sesizari, echipa noastra a intervenit rapid si eficient, datorita experientei si a bunei cunoasteri a legilor si sistemului). Pentru relatarea completa a cazului, dati click aici.
  • Organizarea atelierelor de lucru care au inspirat si au pregatit 530 de dascali sa poata lucra intr-un mod atractiv cu copiii.
  • Pregatirea a 4400 de copii in vederea obtinerii succesului scolar. Aceste programe au fost derulate in 10 judete si Bucuresti. (Alba, Arges, Bacau, Brasov, Constanta, Dambovita, Ilfov, Neamt, Olt si Teleorman).
  • Asigurarea de ghiozdane, uniforme pentru 120 de elevi de clasa intai.
  • Oferirea de pranzuri pentru 260 de copii.
  • Sustinerea a 300 familii si a 500 de copii prin inscrierea la scoala, oferirea de programe educative, obtinerea de acte de identitate, asistenta pe timp de iarna, pregatire in vederea angajarii, decontarea transportului catre si de la scoala sau serviciu, burse (pentru acoperirea a parte din costurile elevilor din invatamantul gimnazial, de liceu si a studentilor) precum si oferirea de stimulente, sub forma bonurilor de masa, cu scopul de a creste prezenta la scoala.
  • Elaborarea unei propuneri de schimbare a politicilor publice, avand la baza o experienta de sapte ani. Documentul s-a bucurat de o reactie pozitiva din partea Ministerului Educatiei Cercetarii si Tineretului, Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului, UNICEF si alte institutii si persoane cu greutate in domeniul educatiei si nu numai. Lucrarea intitulata Invatand din greselile Americii: O propunere de politici publice pentru reducerea decalajului educational, include ca primi pasi in aducerea ficarui copil in scoala, recomandari specifice si costuri estimative.
  • Partenerierea cu Ministerul Educatiei Cercetarii si Tineretului, Autoritatea pentru Protectia si Drepturile Copilului, Ministerul de Interne si Reformei Administrative si Secretariatul General al Guvernului pentru aplicarea la Fonduri Europene Structurale pentru a conduce o cercetare aplicata randomizata (prima de acest fel in Europa de Est), cu scopul de a testa metodologia noastra in trei judete, pentru a crea o baza solida pentru implementarea la nivel national.
  • Unul dintre primii pasi in anul ce vine va fi crearea unor grupuri consultative la nivel inalt, lucru posibil datorita finantarii primate din partea Ambasadei Olandei. Lideri din mediul de afaceri, membri ai societatii civile, reprezentanti media si ai comunitatilor diplomatice au fost de acord sa ne ofere consultanta pentru a contribui la indreptarea atentiei noului guvern asupra cresterii ratei analfabetismului si abandonului scolar.


Alte obiective pentru anul 2009:

  • Obtinerea de Fonduri Europene Structurale la care am aplicat in octombrie
    Initierea, in parteneriat cu Telefonul Copilului, Pro TV si alti parteneri media, a unei campanii nationale de constientizare publica pentru a face cunoscut modul in care cetatenii pot primi ajutor pentru a-si inscrie copiii la scoala si despre cum pot raporta cazurile de copii care nu beneficiaza de dreptul la educatie.
  • Continuarea pregatirii profesorilor si oferirii de servicii socio-educative pentru copiii aflati in situatii de risc.
  • Monitorizarea individuala a copiilor care participa la programele noastre.
  • Sambata, 8 februarie 2009, vom gazdui un eveniment de strangere de fonduri in New York. Ethan Hawke, sustinator al Asociatiei Ovidiu Rom, va fi parte din "Bridge Project" ce va avea loc la Academia de Muzica Brooklyn (BAM), o colaborare speciala Britanico-Americana. "Livada de visini" a lui Cehov si "Poveste de iarna" a lui Shakespeare vor fi puse in scena la BAM in perioada ianuarie - martie 2009, dupa care se va porni intr-un tur international in Singapore, Noua Zeelanda, Spania si Germania inainte de a ajunge vara viitoare la Old Vic in Londra.
  • Regizorul Sam Mendes (”American Beauty”, ”Revolutionary Road”) ne-a invitat pentru a participa la repetitiile pentru Poveste de iarna, sambata, 8 februarie la ora 7.30, urmate de un coktail alaturi de Ethan Hawke si alti membri ai echipei de filmare (printre care actorii englezi Simon Russell Beale si Sinead Cusack). Biletul costa 200 de dolari si poate fi rezervat scriind la lesliehawke [marcaj] gmail [punct] com sau pe pagina "How To Help" de pe site-ul www.alexfund.org


Va dorim numai bine cu ocazia sarbatorilor si a anului nou!

Leslie Hawke & Maria Gheorghiu
Cofondatori, Asociatia Ovidiu Rom


P.S. Pana la 8 ianuarie 2009 la fiecare cafea Toffee Nut Latte sau alt produs de Craciun cumparate de la Starbucks, 10% din pretul produsului va fi donat Asociatiei Ovidiu Rom. Speram ca veti face multe vizite la Strabucks in acest sezon!


joi, 18 decembrie 2008

Chiţ Radio

Kids Radio, „în aer” începând de azi.

luni, 1 decembrie 2008

Patriotism, pentru educație

Foarte puternic ancoraţi în contextul social şi istoric al spaţiului oriental, facem parte dintr-o nație cu o apetență deosebită pentru metafore. Sau pentru enunţarea de platitudini. Printre ele, la loc de frunte, importanța educației pentru poporul român...

Într-o ocazie viitoare, voi încerca să opun clișeelor discursive cu specific politic citirea printre rânduri a pseudoreformei din învățământul autohton. Astăzi, tocmai pentru că este ziua națională, îmi îngădui luxul să zgârii nițeluș poleiala dragostei de țară ce urmează implicării civice.

Pentru conformitate cu propriile convingeri și pentru o introducere pe măsură, las invitație de lectură aici și aici.

În aceeași vreme a franțuzirii mele, nu mă puteam dumiri de o treabă: ce aveau oamenii ăia cu sistemul lor de învățământ? Fiecare dintre universitarii sau invitații cursurilor noastre își începeau intervențiile trecând în revistă a evoluţia sistemului de învăţământ din partea locului, apoi subliniau valorile republicane și felul în care ele au fost asumate de către clasa politică, finalizând prin a evidenția reformele petrecute în societatea franceză. Și aproape toți (în primul curs sau în primele câteva zeci de minute alte acestuia) porneau de la înțelegerea evoluției școlii franceze din ultimele două secole.

A fost obositor până când am înțeles motivul: mândrie națională. Evoluţia culturală şi mersul înainte al societăţilor civilizate (și al celei franceze, bunăoară, pentru că despre ea vorbeam) pot fi explicate extrem de uşor dacă sunt privite diacronic. Practic, analizând parcursul istoric al ideii de „şcolaritate” sau evoluția sistemului educațional. Şi asta nu doar din punct de vedere al şcolii ca instrument de reducere a diferenţelor sociale, pentru creşterea egalității de şanse şi în vederea furnizării de oportunităţi egale pentru dezvoltare! Nu, pur și simplu este savuros să stai cu o carte de istorie în mâna dreaptă şi cu un tratat de istorie a educaţiei în cealaltă sau invers!) și să vezi cum devenirea unui popor este jalonată tocmai de momente de cotitură în viața școlii: introducerea învățământului obligatoriu, democratizarea aceesului la educație, reforme curriculare, reorganizare a planurilor de studii, preocupări privind orientarea/consilierea/inserția socio-profesională etc.

Să ne întoarcem la România? Câte dintre marile momente în istoria neamului ăstuia sunt și mari momente ale şcolii? Câte dintre reformele sociale sau politice sunt suprapuse școlii?

Sau sa întreb altceva... Câte dintre marile figuri ale învăţământului românesc sunt și personaje cheie ce au schimbat (în bine) rostul celor mulţi? Câți dintre miniștrii educației (de exemplu) sunt figuri istorice cunoscute, vizibile sau cu valoare de model?

Nu știu dacă sunt suficient de clar... Din cultura noastră generală, ce nume de personaje istorice vă amintiți care să fie (într-un fel sau altul) legate de școala românească? Sau de schimbări sociale profunde? Asta ca să nu întreb de acte legislative sau reforme structurale cu impact în societatea românească...

Bine, veți spune acum că lumea nu cunoaște, că omul de rând nu are habar și alte câte și mai câte posibile argumente. Dar nu susținem toți că în școală se face istorie, că tot românul este cultivat și că ținuta enciclopedică face este parte a profilului școlarului autohton, în detrimentul dimensiunii practic-aplicative?

Sau dacă sunteți cititorii mei de blog profesionali, ați înțeles deja... Cursuri de „istoria pedagogiei” există în toate facultăţile de profil dar haideți să luăm la bani mărunţi studenţii acestora şi să vedem care sunt acele idei măreţe ce au reuşit să le „fecundeze” cunoaşterea. Încercaţi să vedeţi dacă pot reproduce, într-un interval de timp dat, nume de personaje marcante ale istoriei (educaţiei) pe care să le asocieze unor epoci sau unor inovaţii majore în teoria şi practica predării, a învăţării sau a evaluării. Asta în condiţiile în care chiar şi învăţământul superior românesc străluceşte prin abuzul de informaţie şi de reproducere a cunoştinţelor.

Poate că se vor găsi totuşi câţiva care să aibă habar, totuşi. Dacă se va întâmpla aşa ceva, treceţi la proba următoare, cerându-le să numească 7 dintre miniştrii autohtoni ai educaţiei. De mai de demult sau de dată mai recentă…

Sau haideţi să punem altfel problema… Câţi dintre titularii portofoliului ministerial de resort au fost fie oameni cu carieră politică, fie figuri publice cu adevărat reprezentative în spaţiul social? Nu vă grăbiţi să răspundeţi! Nu spun „în mediul academic” sau într-un context „administrativ”… Vorbesc despre nume marcante, despre oameni capabili să interacţioneze într-o manieră decentă cu omologii lor externi, care sunt nu doar nişte nume pe o copertă sau pe o carte de vizită cât nişte interlocutori plăcuţi, cu vizibilitate şi consistenţă? Câţi dintre aceştia sunt, în acelaşi timp, personalităţi morale sau autorităţi în domeniile de competenţă?

Și nu, nu îmi cereți să fac comparație cu Franța, vă rog! Nici nu-mi dați exemple de momente în care poporul s-a solidarizat pentru cauze nobile, a probat instinctele revoluționare s-au s-a mobilizat pentru sfărâmarea jugului dușmanilor țării. Nu-mi vorbiți despre eroi, despre jertfe exemplare sau despre generații de sacrificiu. Ci despre un singur context în care am dat o șansă viitorului. Sau în care am încercat să îl construim.

Asta așa, apropo de 1 decembrie, de realitate și de politică. Apropo de egoismul colectiv sau de mândria națională. Sau de patriotism...