vineri, 27 martie 2009

Derapaje valorice


Tu ce ştii despre „Jesus Camp”?


joi, 26 martie 2009

Universităţile româneşti şi piaţa muncii


Culeg din agenda perioadei o poveste de care sunt şi eu responsabil. Uite aici ce şi cum!


Dăm de veste mai departe?



marți, 24 martie 2009

Carte de vizită



De prin toamna trecută îmi fac de lucru cu universitățile de prin RO. Și-am să povestesc despre ce-i vorba, cu detalii, curând... Acum mă agăț doar de unul dintre aspectele ce se includ la capitolul „imagine”, „transparență administrativă” sau „comunicare”: siturile web ale universităților.

Am studiat până la ultimul amănunt 4 (chiar 5, dacă includ aici și un instrument „în probe”) astfel de pagini web. Mai recent, alte 100, cătând doar aspecte relevante. Există pagini de intrare unde metafora se zbate de parcă și-ar trăi ultimele clipe, unde expresiile bombastice sau floricelele ce cântă din glasul păsărilor ce însoțesc țăranii pe ogorul bogat al patriei noastre de dor m-au trimis rapid la sertarul cu medicamente. Textul e făcut să impresioneze, nu să atragă, lăudăroșenie găunoasă or c/p enciclopedic, nicidecum conținut care să „vândă” instituția, serviciile sau beneficiile pe care le poate furniza studiul într-un astfel de așezământ.

Adaug la asta legături moarte, pagini inexistente, ilizibilitatea sau agresivitatea grafică: culori complet nepotrivite, fonturi neclare și neinspirat alese, nefuncționalitate etc. Platforme realizate de programatori care abia acum bibilesc HTML sau care tot încearcă... Sau structurarea extrem de nasoală a conținutului informațional. Grămadă de acte și de documente puse online pentru că „așa trebuie”.

Unde-i buba? Cred că mi-aș dori să pot găsi, foarte la vedere, rapoartele de activitate ale instituției și ale diferitelor departamente. Că aș avea poftă să consult CV-urile membrilor corpului academic, date de contact sau informații detaliate despre aceștia. Că mi-ar fi foarte util să dau peste o organigramă, un registru telefonic al tuturor birourilor sau un index al persoanelor cu care sunt nevoit să interacționez pentru diverse daraveri administrative. Că aș vrea să fiu ținut la curent cu noutățile sau cu informațiile cu caracter public, dacă măcar nu există o rețea internă funcțională. Sau că, dacă nu mi-aș da seama cât este de neromânește, aș vrea să văd chiar în situl universității legături către angajatori sau către comunități profesionale or academice.

Excepții? Există... Uite una cu caracter de unicat: lista de finanțatori, companii private sau autorități publice implicate în activitatea didactică sau de cercetare, datele persoanelor de contact și natura colaborării.

Ei, dar nu paginile web dau credibilitate, corect! Ce spun însă perechi de sprâncene ridicate a nemulțumire?

luni, 23 martie 2009

In nerândul lumii

Atat timp cat citesti blogul asta, pot presupune ca nu mai este nevoie de nici o introducere pentru Programul International de Evaluare a Elevilor (cunoscut indeobste drept „testarile PISA”).

Despre editia din acest an am aflat acum vreo 5 saptamani cateva detalii. Cel mai important dintre ele, ca testarea din 2009 se va desfasura in 18 martie. Si pe bune ca mi-as fi dorit sa fiu din nou „pe teren”, asa ca am pus o intrebare cuiva si am dat de veste altcuiva, in masura sa tina cont de asta.

Apoi am stat cuminte, pana zilele trecute. Cand mi-am dat seama ca tocmai trecuse o zi peste data anuntata a testarii...

Cand primul personaj despre care tocmai am vorbit (creator de politici si gestionar de proiecte educationale, cu responsabiliati institutionale in domeniu) imi spune senin: „Ce testare, coane? Era vorba de bani ce trebuiau bagati in treaba asta, de implicare serioasa, de asumarea povestii cu pricina... La noi e criza si administratorii ministeriali au decis ca decat sa punctam din nou rusinos, mai bine ne dam loviti. Nema testare!”

Iar eu scot frumos unealta din buzunar si intreb guguloiul despre „testarea PISA 2009 Romania”. Si ce crezi ca aflu?

vineri, 20 martie 2009

Ore opţionale...





Şi e de preferat să-l vezi (pe tot)… ;-)

miercuri, 18 martie 2009

Alternativă

TED are concurenţă: http://www.academicearth.org.

luni, 16 martie 2009

Soluţia indezirabilă

Toată lumea se plânge! Mai ales când este vorba despre şcoală, despre elevi, despre profesori, despre părinţi…


Uitaţi de „relaţia şcoală – comunitate”, de „management participativ”, de „responsabilitatea locală în educaţie”, de „implicarea comunitară” sau de „asumarea misiunii educative”. Părinţi sunt „dezinteresaţi” (sic!), nu sunt interesaţi de ceea ce fac la şcoală, nu-i întreabă de teme dar au pretenţii şi fac nazuri, nu?


Şi, parţial, sunt de acord… Nu la fel se poate spune despre directorul unei şcoli generale publice, într-un cartier de oraş din sudul Transilvaniei. Oameni gospodari, investiţii economice consistente în ultimii ani, chestiuni sociale nu tocmai nasoale într-o urbe vizitată săptămânile trecute, la vreo 30.000 de locuitori, dintre care până să se anunţe criza şi să vină iarna) cam un sfert munceau prin zări senine şi ţări de soare pline…


Dar nu ăsta-i elementul picant, ci faptul că el (directorul) deplângea interesul exagerat al părinţilor sau susţinătorilor legali. Oameni se aveau şi o umbrelă instituţională asocierii lor, stăteau chiar prea mult prin apropierea şcolii şi sunt chiar un factor de prea mare presiune la adresa managementului şi corpului didactic.


„Nu m-ar deranja dacă s-ar limita doar la gresie, văruială şi plimbat copiii pe nu ştiu unde. Nu m-ar deranja însă nici dacă ar fi mai relaxaţi în privinţa doleanţelor pe care le au vizavi de metodele de predare, de profesori sau de alte aspecte legate de procesul instructiv-educativ, chiar dacă tot noi ştim mai bine ce să facem”, zice directorul (iar sic!). Însă buba a mare e că vin şi se plâng de tot felul de năzdrăvănii, de la aşezarea în bănci până la producătorii de materiale didactice sau colegii etnici romi. Şi-n loc să fie preocupaţi de binele comun, de imaginea şcolii sau de calitatea predării, vin cu poveşti d-astea, doar pentru propriul copil sau spre câştig personal.”

miercuri, 11 martie 2009

Ceea ce contează


Uite încă un experiment…


Întâmplător, unul dintre corespondenţii ioropeni mi-a dat veste despre BioSquare. Întâlnire de grad 0 în agenda „economiei cunoaşterii”. Tu ştiai?


Exact! 4 referinţe în paginile de limbă română. Pa-tru! Ce ne doare pe noi de asta şi ce ştie restul lumii despre lucrurile adevărate şi despre viaţa reală? Românii e dăştepţi, frumoşi şi bogaţi

luni, 9 martie 2009

Efectele perverse ale evaluării

Scriam nu demult despre aventurile unor exemplare academice de prin RO. Şi nu-i păcat să nu bat fierul cât e cald? :D


Pentru că, între timp, s-au reluat cursurile. Semestrul al II-lea… Şi pentru că şi-aşa era vremea înaintată, omul a oferit publicului consumator de programe de formare notele de la recenta evaluare. Unde se presupune că măcar şi-a aruncat ochii peste produsele activităţii studenţilor. Portofolii, deh… „Rezultatul colectiv al unui efort individual”, cum ar veni.


Iar omul a dat note. La nimereală, zice lumea de vreme ce din 2 drăgălaşe ce lucraseră „împreună” la acelaşi material una a luat o notă iar cealaltă o alta. Mai contează cine şi cât a muncit sau care anume avea „prezenţă” şi care nu?

vineri, 6 martie 2009

Scrisoare către liceeni

Prin public ţintă, puberal de revoluţionar. Dar, oricum, pentru creştere!

miercuri, 4 martie 2009

Flotări ilogice

Sau antrenament pentru ratare. Zvon recent, tot mai posibil şi tot mai credibil…

luni, 2 martie 2009

Explicaţii


Zilele frumoase şi zvonul de primăvară scot în parcul din faţa casei locuitorii cartierului. Cu tot cu copii. Pot oare să-mi opresc simţurile din exerciţiul obişnuit? Fireşte că pot dar nu m-am gândit la asta… :-P


Aşa că am căscat ochii şi ciulit urechile zilele trecute la felul în care sunt şi în care se mişcă animalele sociale din jurul meu. La ce anume vorbesc şi modul în care o fac.


Ca de exemplu:

- Tati, vreau acolo!

- Unde?

- Acolo-şa…

- Acolo?

- Da.

- Păi acolo e iarbă!

- Da, pe iarbă.

- Păi, pe iarbă nu se poate.

- De ce?

- Nu se poate şi gata.

- Dar de ce nu se poate?

- Pentru că vine paznicul…

- Aşa, şi?

- Vine paznicul!

- Şi?

- Şi ne dă amendă.

- Aaaa…