marți, 24 martie 2009

Carte de vizită



De prin toamna trecută îmi fac de lucru cu universitățile de prin RO. Și-am să povestesc despre ce-i vorba, cu detalii, curând... Acum mă agăț doar de unul dintre aspectele ce se includ la capitolul „imagine”, „transparență administrativă” sau „comunicare”: siturile web ale universităților.

Am studiat până la ultimul amănunt 4 (chiar 5, dacă includ aici și un instrument „în probe”) astfel de pagini web. Mai recent, alte 100, cătând doar aspecte relevante. Există pagini de intrare unde metafora se zbate de parcă și-ar trăi ultimele clipe, unde expresiile bombastice sau floricelele ce cântă din glasul păsărilor ce însoțesc țăranii pe ogorul bogat al patriei noastre de dor m-au trimis rapid la sertarul cu medicamente. Textul e făcut să impresioneze, nu să atragă, lăudăroșenie găunoasă or c/p enciclopedic, nicidecum conținut care să „vândă” instituția, serviciile sau beneficiile pe care le poate furniza studiul într-un astfel de așezământ.

Adaug la asta legături moarte, pagini inexistente, ilizibilitatea sau agresivitatea grafică: culori complet nepotrivite, fonturi neclare și neinspirat alese, nefuncționalitate etc. Platforme realizate de programatori care abia acum bibilesc HTML sau care tot încearcă... Sau structurarea extrem de nasoală a conținutului informațional. Grămadă de acte și de documente puse online pentru că „așa trebuie”.

Unde-i buba? Cred că mi-aș dori să pot găsi, foarte la vedere, rapoartele de activitate ale instituției și ale diferitelor departamente. Că aș avea poftă să consult CV-urile membrilor corpului academic, date de contact sau informații detaliate despre aceștia. Că mi-ar fi foarte util să dau peste o organigramă, un registru telefonic al tuturor birourilor sau un index al persoanelor cu care sunt nevoit să interacționez pentru diverse daraveri administrative. Că aș vrea să fiu ținut la curent cu noutățile sau cu informațiile cu caracter public, dacă măcar nu există o rețea internă funcțională. Sau că, dacă nu mi-aș da seama cât este de neromânește, aș vrea să văd chiar în situl universității legături către angajatori sau către comunități profesionale or academice.

Excepții? Există... Uite una cu caracter de unicat: lista de finanțatori, companii private sau autorități publice implicate în activitatea didactică sau de cercetare, datele persoanelor de contact și natura colaborării.

Ei, dar nu paginile web dau credibilitate, corect! Ce spun însă perechi de sprâncene ridicate a nemulțumire?

4 comentarii:

Bogdan spunea...

Dar numarul de studenti l-ai gasit pe site-urile cu pricina???


La unele il deduci din informatii colaterale, din documente mai vechi, care se refera la alte chestii. La altele nu ai nicio sansa.

Asta ca sa vorbim doar de universitatile care au site.

Din cele 100 si ceva sunt 10-15 (acreditate sau autorizate) care nu exista pe Internet... :((

Andreï spunea...

Cine cauta, gaseste (si numarul de studenti)! E-n rapoartele anuale de activitate sau in darile de seama din Martie 2008, cand au fost alegeri cam peste tot.

Iar in afara de alea 10-15, cre' ca mai sunt vreo 5 care exista doar pe internet si pe anunturile lipite prin oras(e).

Bogdan spunea...

Inteleg ca te preocupa doar universitatile aflate in propietate publica ... Insa cred ca nici unele din acestea nu mai au darile de seama pe net. (sursa mai buna este oricum INS :D).

Andreï spunea...

In povestea aia m-au preocupat cu precadere cele de stat dintr-un motiv foarte simplu: ele papa bani de la buget. Si uneori mai vorbim si de niste scadente... ;)