luni, 16 martie 2009

Soluţia indezirabilă

Toată lumea se plânge! Mai ales când este vorba despre şcoală, despre elevi, despre profesori, despre părinţi…


Uitaţi de „relaţia şcoală – comunitate”, de „management participativ”, de „responsabilitatea locală în educaţie”, de „implicarea comunitară” sau de „asumarea misiunii educative”. Părinţi sunt „dezinteresaţi” (sic!), nu sunt interesaţi de ceea ce fac la şcoală, nu-i întreabă de teme dar au pretenţii şi fac nazuri, nu?


Şi, parţial, sunt de acord… Nu la fel se poate spune despre directorul unei şcoli generale publice, într-un cartier de oraş din sudul Transilvaniei. Oameni gospodari, investiţii economice consistente în ultimii ani, chestiuni sociale nu tocmai nasoale într-o urbe vizitată săptămânile trecute, la vreo 30.000 de locuitori, dintre care până să se anunţe criza şi să vină iarna) cam un sfert munceau prin zări senine şi ţări de soare pline…


Dar nu ăsta-i elementul picant, ci faptul că el (directorul) deplângea interesul exagerat al părinţilor sau susţinătorilor legali. Oameni se aveau şi o umbrelă instituţională asocierii lor, stăteau chiar prea mult prin apropierea şcolii şi sunt chiar un factor de prea mare presiune la adresa managementului şi corpului didactic.


„Nu m-ar deranja dacă s-ar limita doar la gresie, văruială şi plimbat copiii pe nu ştiu unde. Nu m-ar deranja însă nici dacă ar fi mai relaxaţi în privinţa doleanţelor pe care le au vizavi de metodele de predare, de profesori sau de alte aspecte legate de procesul instructiv-educativ, chiar dacă tot noi ştim mai bine ce să facem”, zice directorul (iar sic!). Însă buba a mare e că vin şi se plâng de tot felul de năzdrăvănii, de la aşezarea în bănci până la producătorii de materiale didactice sau colegii etnici romi. Şi-n loc să fie preocupaţi de binele comun, de imaginea şcolii sau de calitatea predării, vin cu poveşti d-astea, doar pentru propriul copil sau spre câştig personal.”

2 comentarii:

Ovidiu spunea...

Nu mă surprinde. Din sondajul cela printre directori de şcoli a rezultat destul de clar că părinţii e bine să participe la dat bani şi la organizat chestiuni sociale, culturale şi de refacere/menţinere a clădirilor şi utilităţilor. Când vine vorba de conţinuturi, de profesori, de politici, să facă bine să nu se bage, că nu se pricep, spun domnii directori şi doamnele directoare.

Andreï spunea...

Asta o data!

Dar m-a frapat ceea ce eu n-am reflecat decat partial mai sus: cum facem dom'le sa-i mai potolim pe parintii astia din implicarea lor? Asta in timp ce mai peste tot (v. povestea cu abandonul scolar, de exemplu) toata lumea se plangea de "dezinteresul" familiei...