luni, 3 august 2009

Oportunităţi şi oportunisme

Eram acum câteva zile la poveşti cu un primar. Comună cu vreo 3 sate, la vreo 30 de km de cel mai apropiat oraş, undeva în zona subcarpatică…


Printre altele, în afara celor ce făceau obiectul întrevederii noastre, mă pune muma pădurii să-l întreb ce specializări au absolvenţii de la Şcoala de Arte şi Meserii, pe lângă care tocmai trecusem în drumul spre sediul primăriei.

- Păi, profile tehnice. Tehnice…

- Nu mă îndoiesc de asta. Însă ce specializări?

- Specializări, da…

- Exact. Ce meserii le sunt accesibile celor ce termină astea 10 clase…

- Tehnice. Croitorie, tâmplărie, meseriaşi… Ştiţi Dvs.


Fireşte, se putea să nu? Şi-mi văd de ale mele şi de priorităţile mandatului interlocutorului: reţeaua de drumuri din comună (pasibilă de asfaltare completă, cu nişte fonduri „de la judeţ” şi dintr-o externă), o staţie de epurare a apei şi canalizare pentru centrul de comună. „Numai aşa putem să atragem investitori…”

Să ne fi luat oare Dumnezeu minţile?


La astea sunt buni „banii europeni”? Nu discut raţiunea pentru care posibilii investitori ar opta pentru locuri cu pricina. Nici despre „producerea” de investitori şi de antreprenori, preferabilă „aducerii” ăstora… Dar ăsta-i motivul pentru care „accesăm finanţări”? „Investiţii” şi contribuţii la bugetul local?


Am cerut un pahar cu apă, l-am băut, am mulţumit, m-am ridicat şi am plecat. Am rugat şoferul să mă aştepte la ieşirea din localitate iar eu am luat-o pe jos, prin sat. Am mijit ochii când am văzut casele neîngrijite şi a oamenii îngânduraţi. Nasul a rezistat la trecerea pe lângă sursele de mirosuri pestilenţiale din mijlocul drumului prăfuit. Dar am strâns puternic din măsele gândind la copiii murdari, la ruinele fundaţiei viitoarei grădiniţe sau la terenul şcolii sterp şi bătut de soare.


Beneficiarii reali pot să mai aştepte…


Însemnare predefinită în 18/07/2009, publicată automat.

Niciun comentariu: