vineri, 30 octombrie 2009

Şcoala de după 12 noaptea

Tocmai citeam nişte încercări explicative ale unor istorii ale preaminunatului sistem educaţional românesc. Şi citez din vorbele unui director de şcoală generală, profesor de limba română (la bază): „Elevele care au abandonat şcoala sunt pe cale să o facă să se prostitueze.”

Foto: Şcoala românească

Cauzele trebuie căutate în altă parte! Săracele fete nu fac decât să reproducă anumite comportamente învăţate social. Iar de prostituat, revin eu cu nişte date de contact ale unor actuali sau foşti administratori ai sistemului, dacă vreţi…

duminică, 25 octombrie 2009

joi, 1 octombrie 2009

Învăţământul inferior românesc


Din experienţele societăţilor mature, putem presupune că subiecte precum „studii superioare”, „capitalizarea cunoaşterii”, „inovare”, „cercetare şi dezvoltare” ş.a. este previzibil să aibă o pondere superioară în raport cu chestiuni ce pot suscita interesul public. Într-o societate matură!

În celelalte, educaţia de bază şi toate bubele ei aprind pasiuni şi nasc gâlceavă din te miri ce. Nevralgiile sistemice sau derapajele din învăţământul obligatoriu devin „normalitate”. Nuanţele sunt absente, fundamentările şchioape, dezbaterile sterile iar tentativele ameliorative se sting după câteva ridicări din sprâncene sau din umeri, după invocarea contextului legal, a „sistemului” sau a tradiţiei.

În ciuda faptului că limba de lemn şi discursul politic propovăduiesc economia cunoaşterii în România europeană a anului 2009, cultura locului şi timpurilor în care trăim se pare că prezintă o receptivitate neaşteptat de mare faţă de proiecte specifice mai degrabă sistemelor educaţionale din statele emergente. (După cum se traduce „lumea a treia” la nivel de politici şi programe în materie într-un limbaj elegant, specific „lumii bune”).

Deşi aş prefera contrariul, starea de fapt din universităţile româneşti probează (cu poate foarte puţine şi întâmplătoare excepţii) o congruenţă aproape perfectă a acestora cu învăţământul preuniversitar. Ba mai mult, ţinând cont încercările de primenire din ultimii ani (Raportul comisiei prezidenţiale - 2007, Coaliţia pentru Universităţi Curate - 2009), poate mai rigide şi mai inexpugnabile.

Uite numai toată povestea asociată calităţii şi satisfacţiei vizavi de „ieşirile din sistem” pe care o au studenţii, angajatorii şi membrii corpului didactic, care-i doar o faţetă a poveştii. Şi mi-aş dori să identific măcar câteva raţiuni pentru care să pot crede că instituţiile de învăţământ superior de pe la noi, la debutul unui nou academic, au mai multe în comun decât împotriva societăţii cunoaşterii…