vineri, 27 noiembrie 2009

Denotaţii politice

Cred că ţine mai puţin de disciplină şi mai mult eleganţa şi de nontoxicitatea comunicării. Obiceiul are şi efecte perverse (pe care n-am să le menţionez aici) dar mi l-am apropriat şi-s mândru de el: nu discut (despre) orientările sau viaţa sexuală, preferinţele politice, crezul religios (au ba) şi despre pasiunile fotbalistice ale nimănui. Cu atât mai puţin în spaţiul public.

Mă simt bine observând, analizând şi interpretând evenimente sau actori ce ne ocupă cotidianul. Şi mi-am mai zis că aş putea să-mi îngădui câteva consideraţii asupra evenimentelor „la ordinea zilei”. Pretext, un film a cărui vizionare am amânat-o aproape un an, până în noaptea de duminica trecută (Aici, primul fragment…).

O fac acum! La mai puţin cald, după premiera superproducţiei politice a anului/deceniului/ultimilor 20 de ani, pe micile şi foarte micile ecrane ale democraţiei româneşti.

1. Amar. Josnic. Mârşav. Penibil. Ruşinos. Mizerabil. Iar eu, dezgustat… Şi te invit să continui singur(ă) aprecierea scenariului, regiei şi producţiei despre care încă vuieşte presa…

2. Oarecum previzibilă mutarea arenei politice în mediul online. O guerilla multimedia foarte-foarte activă, grămezi de materiale audio-video, domenii web cu denumiri care de care mai fistichii şi situri ţintite, mesaje telefonice scurte şi îndemnuri de a merge la vot au condimentat o campanie electorală asupra căreia aleg să nu emit acum judecăţi de valoare.

3. Provocările etice şi regândirea regulilor jocului. Cel puţin pe parcursul ultimelor două luni, din ce în ce mai numeroasele situaţii dilematice şi cele cu caracter marginal (publicitatea negativă, utilizarea unor elemente de identitate vizuală, abuzul de sondaje, marketingul electoral) încă aşteaptă la negociere concurenţi, clienţi, comunităţi profesionale şi arbitrii ai spaţiului politic.

Mă îngrijorează…

… că dintre toate evenimentele de gen pe care le-am urmărit şi am încercat să le înţeleg, în campania asta electorală, (ca votant) am crescut cel mai puţin. Provocările au lipsit, dezbaterea politică a fost un mişto complet, persuasiunea un şir de acuze, ţipete şi invective. Cum să cultivăm oare cultura politică a populaţiei?

… că discuţia „la obiect” a lipsit aproape cu desăvârşire. Gradul de generalitate a fost condimentat cu truisme, pe nişte caricaturi de subiecte. Abordarea, fad exerciţiu oratoric ce se adaugă declaraţiilor politice fără relaţii de cauzalitate. Iar în absenţa recursului la metodă a abundat „trebuie”, fără să aflăm şi „cum”.

… că viziunea, gândirea strategică şi capacitatea de a disemina idei sunt departe, departe. De fapt, capacitatea de a opera cu idei, măsuri concrete, corect fundamentate şi sustenabile se ascund în dosul integrităţii mult clamatului bunului simţ.

Îmi dă serios de gândit…

… ultima dezbatere televizată din primul tur de scrutin. Şi-am încercat o analiză de conţinut apropo de „fapta bună”. Iar 3 dintre amicii clinicieni mi-au sărit imediat la beregată, pe foarte bună dreptate. Cum poţi oare să te mândreşti că NU ai făcut cutare sau mândrie că NU ai făcut lucruri indezirabile?

… opţiunea candidaţilor pentru cele 2 minute în care se puteau adresa electoratului (sau oricui altcuiva), din aceeaşi dezbatere. Iar dacă ei şi-au ales singuri strategia de comunicare şi conţinutul acesteia, atunci griul e chiar foarte negru: ce au oare de oferit comunicatorii în afară de discurs politic, de politicozităţi ieftine, clişee şi mesaj inconsistent? Ce explică incapacitatea unor personaje publice de a se detaşa de jocul de rol, de a renunţa la ochelarii de cal, la stereotipii şi la sinapsele înnodate de momentul alegerilor? Cum arată oare sinele unui om lipsit de autenticitate, ce-şi refuză creativitatea ca exerciţiu de detaşare şi (chiar) de vulnerabilizare?

Mă intrigă…

… fervoarea din media, din stradă şi din reacţiile contemporanilor. Plăcerea inexplicabilă a omului comun pentru captivitatea discuţiilor sterile sau nerăbdarea cu care exprimă luări de poziţie vizavi de personaje şi forţele politice. Îmi repugnă registrul tematic cumplit de redus, argumentele ilare şi fundamentările şchioape pentru aserţiuni de altfel indigeste unor indivizi sănătoşi emoţional.

… acest soi de evaziune. În opinia mea, soră bună cu privitul serialelor de după amiază, cu urmărirea înfrigurată a şuetelor mondene de până în miezul nopţii cu salivaţia excesivă în faţa titlurilor din tabloide. Doar manifestările comportamentale diferă! La bază avem fundalul cultural extrem de flu şi reacţiile profund viscerale, probabil disimulate de un nivel superior de instruire. Sau de un mediu oarecum mai constrictiv…

… iluzoria înţelegere a „mersului politicii” şi hedonismul poziţionării în peisajul politic. Sau închipuita contribuţie la construcţia societăţii româneşti. Cum şi cui să explici că pretinsa rezolvare a problematicii sociale nu o va soluţiona nicidecum pe cea lăuntrică?

… noile extensii ale teoriei atribuirii. De parcă viaţa s-ar baza pe sufragii sau de parcă înfruntarea politică ar fi o bătălie proprie. Iar condiţionarea asta, reuşită personală şi constituent al liniştii interioare.

Are darul să mă sperie…

… atitudinea unor prea mulţi „oameni de bine”. Aproape toţi dezamăgiţi de ultimii 5 ani, demotivaţi şi încrâncenaţi. Indiferent de statut social sau profesional, votanţii se consideră trădaţi şi (zic eu) teribil de vinovaţi pentru încrederea oarbă ipotecată în lupta politică unor personaje politice.

… disperarea cu/despre care se exprimă acum alegători (departe de a fi) lucizi. După cum cred că schimbarea este trăsătură fundamentală a viului, consider şi evoluţia ca fiind dimensiunea ei pozitivă. Nu-mi explic însă cum convingerile în programe s-au metamorfozat în adulare a oamenilor şi cum răzgândirea se bazează pe paraziţi emoţionali.

… identificarea cu actorii politici. Şi-n ciuda tuturor încercărilor cu caracter explicativ, nu-s chiar sigur că-mi doresc să înţeleg resorturilor unor astfel de mecanisme. Şi nu voi a detalia subiectul… Fără speculaţii, fără judecăţi de valoare!

… declamarea ataşamentului (profund) faţă de un candidat sau de altul. Dar e şi asta o altă faţă a puberalei relaţii de tip „dragoste-ură”… Dar dacă există ură după ce ai iubit pe cineva (dacă ai iubit cu adevărat), atunci eşti singurul pe care îl urăşti! Iar asta e o altă bubă rea, rea de tot, cu subînţeles patologic…

Şi când mă gândesc că totul e atât de simplu… Şi e valabil pentru noi toţi.

luni, 23 noiembrie 2009

Meseriaşii ieducaţiei


Am mai pomenit prin blog, chiar dacă doar în treacăt, marile mici măgării cultivate cu atâta osârdie în administraţia universitară sau şcolară de pe la noi. Foarte rapid, pentru că mai mult nici nu merită…

Din acelaşi ciclu, o diplomă de studii. Obţinută cu vai şi-amar, cu vreo 17 luni întârziere, după îndelungi parlamentări şi amânări din partea secretariatelor şi birourilor ce eliberează astfel de acte! Şi după prejudicii financiare semnificative, dată fiind subnormarea titularului (pe motiv de document lipsă la dosar).

În fine, să trecem şi peste asta… Ştiţi cum se traduce „Méthodes de recherche en Psychologie du travail et du personnel” în limba română, pe foaia matricolă şi-n suplimentul de diplomă? Hai, că nu e greu… „Metodele muncii şi ale personalului din psihologie”.

Până şi Google Translate o brodea mai bine! Dar deh, Universitatea din Bucureşti…

vineri, 6 noiembrie 2009

Fărădelegea educaţiei

Uite aici: http://www.edumanager.ro/articol.php?id=5414.

(19/11/2009 - „Fărădelegea educaţiei”, cum ar veni, într-un exces ludic, actualizată la nici două săptămâni distanţă: http://www.edumanager.ro/articol.php?id=5507)

M-a îmbunat însă niţel Claudiu… Oameni buni, despre asta-i vorba! Nu despre sisteme, nu despre politici, programe, măsuri, evaluări şi toate idiosincraziile asociate…

luni, 2 noiembrie 2009

PoveŞtiri mititele


Via Răzvan, un semn de normalitate!

„Doi copii, dintre care unul de 5 ani, din comuna braileana Jirlau au spart o gradinita, de unde au furat doua sacose de jucarii. Cei doi minori, unul in varsta de 5 ani, iar celalalt de 13 ani, au patruns in gradinita prin spargerea geamului unei ferestre, au incarcat jucariile in doua sacose si au fugit cu ele. In urma anchetei desfasurate la fata locului, politistii au ajuns joi la faptasi, de unde au recuperat prejudiciul, care a fost inapoiat gradinitei, iar in cauza s-a intocmit dosar de cercetare penala sub aspectul comiterii infractiunii de furt calificat.

Brăila, 13 august 2009 – Agerpres”