marți, 15 decembrie 2009

luni, 14 decembrie 2009

Transformarea cadrelor didactice


http://www.professoria.ro îmi bate obrazul, stârnind amintirea unei promisiuni neonorate. Şi, un pic, cenuşa unui studiu cu care i-am întărâtat pe franţuji la vremea şcolirii.

Înfăţişam atunci (aprilie 2007) sistemul de formare al personalului didactic din învăţământul românesc, trecând foarte rapid peste componenta academică (pe formă, similară cu situaţia din „lumea bună”) şi mai puţin profund peste învăţământul primar. Punctam atunci decisiv în dauna formării furnizate de către Departamentele de Pregătire a Personalului Didactic şi a complexului cerc vicios în reformarea educatorilor noştri.

Şi descopăr acum, printre taste, câteva idei pe aceeaşi temă.

1. Ca absolvent de liceu pedagogic, mă încăpăţânez să cred că desfiinţarea şcolilor normale (aşa cum s-a întâmplat la noi) a fost una dintre cele mai mari prostii posibile. Şi am aici 2 argumente foarte la îndemână: conţinutul formării de specialitate şi particularităţile elevilor de liceu. A ieşit însă o struţocămilă de tot râsul…

2. Ştiu, îmi vei spune că o calificare superioară corespunde unui nivel educaţional superior, cu o altă logică şi finalitate… Chiar crezi asta? Uită-te doar la Colegiile de Institutori de la finalul secolului trecut şi la cei ce le frecventau: educatoare şi învăţătoare plictisite de viaţă, obosite de „vechime” şi „metodică”, cu limbaj noduros şi receptivitate scăzută, deloc sensibili la inovare şi dezvoltare personală. Cu toate păcatele unei societăţi viciate şi a unui sistem strălucitor din punct de vedere a mecanismelor de supravieţuire. Nu discut aici disperarea după diplomă, fuga după statut social sau (foarte) proasta calitate a formării (conţinuturi, metode, oameni, context…). Iar absolvenţii ăştia grozavi au îngroşat rândurile „profesioniştilor” din „primar şi preprimar”, alimentând cu foarte mult respect o categorie socio-profesională mesianică.

3. O parte dintre profesorii de la gimnaziu şi liceu sunt tocmai unii dintre beneficiarii formărilor mai sus incriminate, cu un foarte mare grad de mobilitate socială. Restul sunt absolvenţi de studii superioare cu sau fără „modul”. Adică de studii teoretice şi activităţi practice anemice, susţinute de oameni de toată jena (unii îmi sunt amici, alţii foşti colegi, alţii… din păcate, în mod ruşinos… foşti profesori). „Sistemul” e productiv, eficient iar egoismul colectiv pe înalte culmi! Contează prea puţin volumul imens de cunoştinţe superficiale, cultura lipsită de consistenţă, crezul didactic nearticulat, lipsa sprijinului metodic sau competenţele absente ale absolvenţilor… Care nu doresc, nu pot şi nu au cum să fie cu nici un chip profesori! Cel mult, reproducători ai cunoaşterii…

4. Deşi pare comic, tabloul formărilor continue (în mare parte, „perfecţionări”) este, de fapt, tragic. Eu îi spun „deformare a cadrelor didactice”… E de-a dreptul sinistră imaginea unor săli pline ochi cu adulţi ce transcriu, după dictare, ceea ce un gigea sau o tanti pălăvrăgeşte în faţa tuturor. Pe dos faţă de toate principiile didactice şi în contra bunului simţ, sănătăţii corporale sau mintale! Mă rog, sunt şi ei aceeaşi oameni „din sistem”, foarte determinaţi pentru legumizare şi bolovănire… Iar cei/cele din public, precum nişte roboţei stricaţi, transpiră umplând pagini întregi cu informaţie inutilă. Când foarte bine ar putea sta deoparte, încercând să construiască relaţii, să pună întrebări, să împărtăşească experienţe, să fie creativi şi relaxaţi. Să gândească! Şi să se bucure că/dacă se întâmplă… Dar ce poţi să faci? Şi caricatura de formator e unul din rând, emanaţie instituţională sau cumul de toxicitate comunicaţională şi întunecime emoţională…

5. Învăţare continuă, pe limba celor mai mulţi dintre contemporanii autohtoni înseamnă doar garnisirea cu diplome sau certificare de participare la diverse chestii. Mai ales când sunt obligatorii şi gratuite, aşa cum se întâmplă în învăţământul public… Nici o legătură cu propriul proiect de dezvoltare, cu efecte intenţionate sau cu reala evoluţie profesională! În termeni de conţinut, reîncălzirea de clişee şi papagaliceala. Iar dacă uzăm de interpretarea behavioristă a educaţiei, unde-s chiar şi acele foarte mici schimbări comportamentale vizibile?

Străinezii au institute de formare a cadrelor didactice (vezi Franţa) unde viitorii profesori indiferent de ruta intenţionată pentru profesionalizare, (după ani de studii fundamentale, apoi de profil în specialitate) trec prin creuzetul unei solide formări didactice (axiologice, metodologice, manageriale etc.). Fac practică serioasă, nu doar de ochii lumii şi de dragul notelor, abia după ce ÎNVAŢĂ, trec „la catedră”…

Cam aşa ceva ce se plănuia acum nişte ani şi pe la noi, într-o manieră atunci suicidară, vizavi de înfiinţarea unui soi de masterat pedagogic, ca singură rută de selecţie şi de profesionalizare a cadrului didactic (pe măsura disciplinelor sau competenţelor sale). Idee readusă în discuţie cu ocazia zbaterilor privitoare la noul pachet legislativ al învăţământului românesc. Apoi totul a revenit la „normalitate”, menţinându-se stabilitatea unui „sistem performant” „de la natură”.

vineri, 11 decembrie 2009

Lecţie de marketing


Eu ştiu că publicul feminin e majoritar în universităţi dar şi-aşa discriminările-astea produc efecte imprevizibile!

Pijamaua cu licenta

Şi prefer să las deoparte discuţia despre distribuţia pe sexe a absolvenţilor primului ciclu de studii superioare, pe cea despre importanţa învăţământului superior, despre relevanţa conţinuturilor sau despre economia cunoaşterii…

joi, 10 decembrie 2009

Rambursă de studiu

Aflu că „se dau burse” in cel de-al doilea an de studiu la nişte strălucitoare programe masterale furnizate de către preaminunata Universitate din Bucureşti.

Numai ca strălucitoarele burse sunt acordate studenţilor masteranzi care au parte de locuri nebugetare („cu taxă”) şi care, cel puţin teoretic şi legal, nu au dreptul sa primească părăluţele.

Muma ei de Românie şi ta-su lui de „sistem”…

miercuri, 9 decembrie 2009

Nu e o poveste!


Ora de Limba Română. Învăţătoarea îi întreabă pe copii: „Ce scenă din Cenuşăreasa vă place mai mult şi mai mult?”

Maria: „Mie îmi place când ajunge la bal şi toată lumea se uită la ea că este cea mai frumoasă.

Vlăduţ: Mie îmi place când prinţul fuge repede pe calul lui să o caute pe Cenuşăreasa.

Alexuţ: Mie îmi place când o găseşte pe proastă. Îi dă una de o lasă jos, o dă cu capul de perete, îi cară picioare în spate… Şi ea ţipă că fraiera, că poate o aude cineva! Mai departe nu mai ştiu, că atunci când se supără tati rău, mă închide în cameră. Îmi astup urechile şi mă gândesc că de ziua mea o să mănânc tort şi or să vină mulţi copii.

Îmi pare rău că te-am făcut să crezi că este un banc. Altfel poate că nu ai fi avut răbdarea să citeşti despre ce înseamnă un tată violent pentru un copil.

46 de Cenuşărese au fost omorâte în bătaie de «prinţii» lor în primele 6 luni ale anului 2009.Violenţa continuă… Dacă tu taci, cine să o oprească?

Dă mai departe şi ajută la schimbarea poveştii pe site: www.nuepoveste.ro. Cu cât ajunge la mai mulţi oameni informaţia, cu atât cresc şansele să ajungă la cine trebuie.

marți, 8 decembrie 2009

Apolitice

La ceas de înserare, am devenit foarte mândru de mine. Duminică… Iar când mi-am dat seama, am zâmbit larg. Apoi am studiat o ţâră, am citit olecuţă şi m-am mai relaxat niţel.

Fără nici o jenă sau grabă, m-am trezit dimineaţă pe la vreo nouă, taman când BEC-ul dădea „parţiale oficiale”. Am zâmbit din nou, apoi urcat pe net şi-am văzut tot circul ultimelor 12 ore… Asta da distracţie! :)

Acum sunt şi mai mândru de mine… Şi cu mai puţine întrebări. Însă, printre ele, se ascunde una foarte veche: care-i legătura dintre Inspectoratul Şcolar al Judeţului Ilfov şi Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord or drapelul acesteia?

Denotatii politice

luni, 7 decembrie 2009

Muzeul de vechiologie

M-am nimerit odată în zonă. Şi mi-am spus că, măcar de curiozitate, trebuie să revin. Şi-am făcut-o ieri după-amiază. Fără legătură cu votul!

Întâmplător sau nu, era nu ştiu ce târg alături, în parc. Şi altul în interior.

„Vrei să vizitaţi muzeul sau doar târgul?” a făcut femeia ochii mari când am întrebat pe unde e intrarea şi care este traseul ce trebuie urmat… Sau poate era ceva neaşteptat că există cineva care plăteşte biletul?

În fine… Am intrat în sălile de expoziţie. Mohorâte, grele şi nasoale… Lumină slabă, decoruri îmbătrânite, praf, conţinuturi ale explicaţiilor de-a dreptul respingătoare. Cu dureroase erori de ortografie sau de limbă, butucănoase şi dizgraţioase din punct de vedere a formei de prezentare. Păcat de „bolovanii” ce păreau a fi în regulă… Sau Geo-Explo Clubul de la demisol, oarecum atractiv dar fix în faţa toaletelor!

1.60 EUR intrarea… Păi d-aia m-am plictisit. M-am inhibat. M-am enervat! Doar nu era să citesc kilometri de text ce însoţeau exponatele… Sau să trag cu urechea la cuplul de iubăreţi ce se dosea printre roci? Sau să-mi imaginez strategii eficiente de marketing… Altele decât adusul aici al copiiilor/elevilor doar dacă vrei să fii sigur că nu vor avea nici un dram de interes pentru ştiinţă. Sau nici un fel de plăcere pentru lumea de care ne înconjurăm.

duminică, 6 decembrie 2009

vineri, 4 decembrie 2009

Credibilitate şi încredere

Ca ecou la ultima însemnare, mi-aş fi dorit să pot scrie acum câteva idei despre chestiuni de formă şi de conţinut dintr-o dezbatere pe teme politice ideală. După ce-am ascultat doar niţel la radio, văzut foarte puţin la televiziune şi citit enorm în media electronică, renunţ.

Şi încerc să exprim un gând ce mă încearcă, vizavi de reprezentările sociale, apropo de prestaţia candidatului elegant, cu un discurs aparent coerent şi articulat… Vorba ultimului şofer de taxi: „Domnule, dacă după atâtea şcoli şi oameni mari pe care-i ştie e aşa petardă, de la copiii mei ce să mă mai aştept?”

Nasol să fii nu-ştiu ce absolvent de studii hipersuperioare în străinătăţuri, camarad cu marii oameni ai planetei şi (oarecum) parte a elitei… Să înţeleagă nea Vasile ca ENA înseamnă discurs doar aparent coerent însă inconsistent şi insipid? Sau lelea Floarea ca prezidenţiabilul vine cu temele nepregătite? Sau puştii din cartier să-l arate cu degetul şi să ne probeze motivul pentru care mersul la şcoală devine (uneori, din nefericire) toxic?

Actualizare, 11h03: Bunul simţ ca oboseală

Închidere de subiect, 16h25: Cititori, forumişti şi bloggeri, mă înclin! Cel puţin o bună parte dintre voi v-aţi păstrat nu numai luciditatea ci şi un preţios simţ al umorului faţă de sinuciderea politică de seara trecută…