vineri, 15 ianuarie 2010

Cu stângu-n dreptul la învăţământ (superior)

Acum fix o lună am scris asta. Şi-n urmă cu câteva zile, a zis şi Ovidiu câteva vorbe.

Azi am răsfoit portofoliile studenţilor masteranzi la ştiinţele educaţiei pentru o anumită disciplină. (Deci iată că totuşi, nu munciţi ’geaba, drage şi dragi!) Şi „cercetările” acestora… În fapt, nici mai mult nici mai puţin decât rezultate ale unui simplu efort de documentare.

În acelaşi timp, mi-am pus mâinile-n cap. Şi (dacă nu mă opream la timp) aş fi ajuns să încerc proba de sport extrem a urcării pe bec: frazare anapoda, munţi de abrevieri, expresie incoerentă, ilogică şi incorectă din punct de vedere gramatical, stângăcii semantice şi grave, foarte grave bube lexicale. Despre conţinuturi, prefer să nu comentez… Nici despre destinaţia profesională previzibilă pe care o au sau o vor avea absolvenţii cu pricina.

Şed numai’ şi mă-ntreb cum de-au trecut oamenii ăştia de şcoala generală (a), ce note au avut la examenele de bacalaureat (b) şi ce explică enorma indulgenţă şi exigenţele foarte scăzute ale primadonelor universitare din respectiva instituţie (c)!

2 comentarii:

Lucian Ancu spunea...

Problema nu e numai cum ajung la acest nivel asa, dar si daca o sa treaca de proful universitar in conditia lor de fata.

Apropo ... daca tu ai fi proful, i-ai trece ?

Andreï spunea...

Evaluarea portofoliului (care este, in fapt, o banala mapa) se face pe continut si pe chestiuni de fond. Iar ponderea in nota finala, de regula, nu-i foarte mare...

Apreciind insa balariile de acolo... nu ramane decat sa-i evaluam normativ. Si sa asteptam piata/viata sa-i trieze?!