vineri, 16 aprilie 2010

Mimarea performanţei


Diploma de neparticipare, partea a IV-a. Continuare de aici, de-aici şi de-aici

Până la performanţă, discutăm întâi despre competenţe, despre validare şi recunoaştere. Deci despre evaluare!

1. Examinări la discipline de specialitate pentru care „primiţi toţi 10, pentru că aţi venit şi e ocazia în care ne vedem şi noi cu toţi”.

2. Itemi de evaluare de genul: „La punctul unu, scrieţi tot ce ştiţi despre subiectul pe care-l stăpâniţi cel mai bine. La punctul doi, scrieţi tot ce cunoaşteţi despre subiectul pe care l-aţi pregătit cel mai puţin. La punctul 3, povestiţi ce va plăcut la acest curs (dacă aţi frecventat) sau de ce nu aţi participat (dacă nu aţi fost prezenţi), apoi daţi-vă singuri o notă”.

3. Subiecte „de masă” şi teme de licenţă/disertaţie răsbătătorite, irelevante, nesemnificative şi inutile.

4. Evaluarea la număr de pagini a lucrării sau portofoliului.

5. Testări scrise sau portofolii identice (!) apreciate, în urma evaluării, cu note diferite.

6. Pretinse sarcini de lucru aplicative (exasperantul şi foarte la modă „jurnal reflexiv”) sau teme de casă ce dublează documente sau producţii ştiinţifice deja existente.

7. Trasarea unor sarcini de lucru insuficient explicate, vagi şi/sau absurde.

Ştiu că n-ar trebui să mă mir! Felul în care se lucrează cu studenţii nu este decât reproducerea manierelor de lucru ale celor ce îi gestionează. Deloc întâmplător, colaborările frecvente şi repetate cu aceştia/acestea (îmi) sunt suficiente pentru a vedea în maniera de lucru a acestora ilustraţii perfecte pentru ziceri precum „neprofesionalism”, „manelism intelectual” „heirupism”, sau ceea ce denumim în mod curent „neseriozitate”, „neparolism”, „superficialitate” etc.

Pentru că primul rezultat al mimării performanţei este tocmai mediocritatea. Iar cel mai trist, instituţionalizarea-i.

– va urma –

[29 decembrie 2007]

2 comentarii:

L.E. spunea...

Cel putin legat de temele de licenta, dizertatie, etc, as avea o parere diferita. sa presupunem ca avem studenti in facultate care isi doresc sa sparga barierele si sa batatoreasca alte drumuri. Toate bune si frumoase pana aici, numai ca o astfel de lucrare trebuie sa fie coordonata de un "animal academic", caruia i s-au tocit sinapsele vorbind despre aceleasi lucruri timp de 30 de ani. E clar ca incompatibilitatea dintre animalul academic si tema lucrarii este prima evidenta pentru student. si, pana la urma, de ce sa nu stam in aceeasi zona de confort?!

Andreï spunea...

despre formare (insemnarea anterioara), nimic?

:)