joi, 1 aprilie 2010

Diploma de neparticipare


Toamna asta am recidivat cu încă vreo câteva apropieri de sistemul universitar. Respectiv cu studenţi (în mare parte din ciclul de licenţă, în aceeaşi facultate absolvită în urmă cu ani buni de către subsemnat), curriculum şi foşti viitori colegi, ca să zic aşa… În fapt, în ultima jumătate de an, piruetele comune au fost destul de frecvente, derulându-se cu precădere pe baze profesionale.

Şi nu ştiu cum se face că, pe măsura trecerii timpului şi a apropierii de unii dintre cei ce populează spaţiul academic, se produce şi un soi de luciditate. Şi probabil ca o consecinţă a unei detaşări oarecum ireversibile faţă de realităţi (altădată) familiare, opiniile critice referitoare la concepţia şi funcţionarea „sistemului” sunt din ce în ce mai numeroase. Fireşte, alimentate corespunzător de puterea experienţei.

Departe de mine ideea unei analize (comparative şi) exhaustive a ceea ce se întâmplă în universităţile „noastre”, a identificării de nevralgii şi a imaginării de soluţii. Există funcţionari, există proiecte dedicate şi există experţi (şi fără, şi cu ghilimelele de rigoare) care să se ocupe de asta… Pornesc însă de la insatisfacţiile şi plângerile drăgălaşilor din jur şi dezvolt asumpţia pe care încerc să o probez şi poate să o explicitez, în context, mintenaş, explorând (şi asezonând cu exemple reale) felul în care „sistemul” livrează societăţii / pieţei muncii / vieţii şi lui însuşi, iluzii. Cap de listă: absolvenţii „pregătiţi”, „competenţi” şi „determinaţi”. Omul care, (cel puţin) teoretic, face…

Deci ce anume mascăm cu ghilimele?

- va urma -

[29 decembrie 2007]

4 comentarii:

Lucian Ancu spunea...

gluma de 1 Aprilie, nu ?

Andreï spunea...

ce anume?

Lucian Ancu spunea...

articolul :P

Andreï spunea...

asa... ce-i cu el? :)

[vezi ca-l trag nitel la editat!]