joi, 10 iunie 2010

Crizele educaţiei în criză

Noi muncim, noi nu gândim

31 mai 2010, ziua mişcărilor sindicale. Pe uşa şi ferestrele secretariatului Facultăţii de … - Universitatea din Bucureşti, stă scris cu litere mari: GREVĂ GENERALĂ JAPONEZĂ.

Înăuntru, funcţionarele. Fără banderolă, fără nimic… Stau. Vine un şef de catedră să încerce marea cu degetul: „Ştiţi, oamenii ăştia au de lucru, s-au învoit de la serviciu, mâine poimâine trebuie să intre în examene…” Răspuns cu uşa întredeschisă: „Nu putem, ne pare rău”.

Vine unul dintre prorectorii universităţii: „Ştiţi, greva japoneză presupune prezenţa la locul de muncă şi doar protestul simbolic, fără încetarea activităţii… Ce soluţii oferiţi la schimb? Ce facem cu studenţii?” De data asta, răspunsul vine de dincolo de uşa închisă: „Nu ştim! Nu e problema noastră…”

Noi (doar) muncim

Ştiai că studenţii la cursurile de master (de exemplu) trebuie să prezinte în dosarul pentru înscrierea la concurs inclusiv actele de studii anterioare? Care acte se află deja în posesia secretariatului… Adică omul vine la coadă, ia actul, se duce şi legalizează o copie apoi vine şi redepune cele 2 documente la aceeaşi ferestruică prin care a luat originalele.

Pentru ce anume? Din ce cauză? Cum ce scop?

Întreb aşa, ca exerciţiu… Pentru că după ce studenţii şi-au luat ore libere de la slujbe, după timp şi bani plătiţi pe taxele notariale, aceleaşi funcţionare devin foarte relaxate: „Păstraţi copiile legalizate. Nu avem nevoie de ele…”

Noi (chiar) muncim… gândim

Strict autentic, aceeaşi facultate a Universităţii din Bucureşti, 2 iunie 2010.

Sună o foarte probabil viitoare absolventă a studiilor de licenţă la profesorul coordonator al lucrării. Răspunde secretara: „Ştiţi dl. profesor e foarte ocupat şi are mult de lucru. Citesc acum lucrarea dvs. şi până diseară vă fac şi referatul de care aveţi nevoie pentru depunere…”

7 comentarii:

Lucian Ancu spunea...

fine observatii .... cum sa nu iubesti tarisoara noastra mica ... e simpaticuta ca un copilas

Bogdan Voicu spunea...

Neplăcut ce spui tu acolo!

Birocrație multă (eu nu văd de ce ai nevoie de orice fel de act că ai absolvit nivelul anterior: oricum ai dovedit asta când ai fost admis, era o condiție obligatorie), lene (dacă tot s-a decis că e nevoie de astfel de copii, de ce nu le face direct secretariatul??), lipsă de profesionalism.

Parte proastă este că acesta din urmă vine din partea tuturor:
* profesorul care nu se ocupă de ai săi studenți
* personalul auxiliar care uită cine este clientul
* clientul care optează clar să decadă din drepturi ("Pentru că după ce studenţii şi-au luat ore libere de la slujbe [...]" indică clar faptul că oamenii în cauză sunt în primul rând angajați și abia apoi studenți: nu citesc aproape nimic, vin la școală din an în paște, nu sunt aproape deloc de a se dezvolta, vor doar o diplomă)


Partea și mai proastă este că niciuna din părți nu poate presa asupra celeilalte: toate sunt parte în aceeași găleată a complicității la furatul propriei căciuli.

:(

Andreï spunea...

adevarat!

insa...

("Pentru că după ce studenţii şi-au luat ore libere de la slujbe [...]" indică clar faptul că oamenii în cauză sunt în primul rând angajați și abia apoi studenți: nu citesc aproape nimic, vin la școală din an în paște, nu sunt aproape deloc de a se dezvolta, vor doar o diplomă)

nu as generaliza. si nici nu-i acuz pe unii dintre ei... poate doar pentru eroarea de a urma astfel de cursuri. :)

in privinta slujbei, ce solutii ai pentru un student din provincie, cu un singur parinte ce are venituri de 800 de lei, ce-si cauta emanciparea? ce sansa are sa-si acopere cheltuielile locative, accesul la utilitati si servicii minimale? plus chelutilei alimentare, plus investitia in propria formare...

si nu spune "burse de merit", ca-mi citeste si el blogul! :(

Loredana spunea...

Lipsa de interes in sistemul asta de invatamant universitar e biunivoca. Timpul "de student" nu presupune ca activitate principala interactiunea cu secretarele, care se pozitioneaza clar pe pozitii de forta fata de oricine din respectiva facultate. Pentru mine e iritant raspunsul sefilor de catedra, prodecanilor "nu avem ce le face". Pana la urma ajungi sa iti fie teama de secretara, exponent al unei subculturi evident dominante in facultate si TREBUIE sa adopti atitudinea submisiva prin care iti ceri scuze ca existi, stimulezi ego-ul secretarei si o implori sa se deplaseze douazeci de centimetri sa iti dea un act sau o cerere.

Nu am pretentii sa se respecte reguli, dar simtul comun spune ca respectul nu e o competenta transversala pentru care trebuie sa faci o specializare care sa coste mii de euro.

Anonim spunea...

Pe langa birocratie mai e si foarte multa lipsa de bun simt. Nu stiu daca ar trebui sa declansam miscarea de rezistenta impotriva secretarelor, dar ceva ar trebui facut. De exemplu, la Facultatea de Psihologie si Stiintele educatiei din cadrul univ. Bucuresti secretarele refuza sa spuna note prin telefon: "Veniti la avizier". Si ce sa vezi la avizier? Nimic ca nu sunt de fapt afisate notele. Ca sa nu mai zic ca foile matricole sunt pline de greseli de calcul. Daca un student are numai note de 10, cum i-ar putea rezulta media 9,96?

Andreï spunea...

@anonim: cred ca despre ceea ce spui tu am scris un pic aici: http://bancadetalente.blogspot.com/2010/04/sado-maso-institutional.html. iar despre calculul notelor am gasit o istorie in mail, chiar adineauri... si nu stiu de ce situatiunea fpse imi starneste mila, profunda mila.

@loredana: una dintre colegele tale mai tinere mi-a povestit treaba cu bursele, despre care am scris mai sus. tu ce stii despre?

Loredana spunea...

Despre burse hmmm... da, e un sistem foarte bine pus la punct, definitoriu chiar. Rezumand, studentii care platesc taxa statului roman pentru a putea beneficia de serviciile de educatie primesc inapoi burse de studiu.