miercuri, 30 iunie 2010

„Educaţie” intraprenorială


Sună telefonul acum câteva zile. Numărul părea doar cunoscut însă nu-l aveam în agendă…

- Hei, Andrei. Ce mai faci? [Fostă colegă de facultate şi master, în prezent doctorand, inspector şcolar şi eroină a câtorva întâmplări pomenite de mine aici în blog] sunt… Poţi să vorbeşti?

- Aaaa… Te ascult.

- Eu te ştiu pe tine că eşti aşa… afacerist. Nu?

- Huh? Cum sunt?

- Aşa, dezgheţat…

- …

- Uite, vreau să-ţi propun o afacere. [Şi recunosc că, pentru o clipă, chiar am crezut că femeia vrea să se apuce de lucruri măreţe… vreun proiect, iniţiativă cu greutate şi de impact.] Aş vrea să ne întâlnim o oră joi, dacă poţi.

- Afacere, zici?

- Da, o oportunitate de ultimă oră. E o chestie…

- De spre ce e vorba?

- Nu-ţi pot spune acum, la telefon.

- Înţeleg… Atunci, ce industrie?

- Cum adică? Nu e industrie. E…

- Sector de servicii, ca să zic aşa…

- Aaaa, wellness. Ştii ce e aia?

- Hmmmm… Te ascult.

- Deci e recentă, de vreo lună a intrat în ţară treaba asta şi e grozavă. Se fac bani mulţi-mulţi…

- Păi tu munceşti pentru bani? Cu asta mă motivezi tu?

- Păi nu, dar sunt bani mulţi… foarte mulţi… şi se câştigă foarte uşor.

- Bun… Zi-mi doar, MLM?

- Măi, nu pot… Nu e chiar MLM. Dar, aşa, ca informaţie… e franciză. Ştii ce e aia franciză?

- Franciză sau franşiză?

- Errr…

- Deci nu e MLM. Dar tu mă suni pe mine…

- Da, ştiu că eşti deschis… Joi la 5 poţi?

- Huh, nu pot. De fapt, nu cred… Ăsta-i numărul tău? Pot să-l reţin?

Fireşte că nu l-am păstrat. Eram prea preocupat să mă minunez de discursul unor „academici” histrionici obositori şi de peroraţiile lor apropo de profesionalizarea meseriei de manager şcolar. De „noul val” în „educaţie”. De formarea resursei „umane”.

Şi să mă-ntreb dacă Spiru Haret avea mijloace alternative de sporire a veniturilor, de exemplu… Dom’ ministru, dvs. acolo ce soluţii profitabile propuneţi?

Niciun comentariu: