joi, 30 septembrie 2010

Curriculum de gherilă

Primesc într-o dimineaţă mesaj românesc pe mail. Cel cu puştoaica aia căreia Maxihard îi dă bani de pomană… (Vezi detalii aici!)

Dincolo de cele vreo 10 replici şi de mesaje în care erau conţinute grămezi de adrese printre care şi a mea, mă intrigă teribil lipsa de discernământ. Simptomatică în cazul personajelor ce „pregătesc elevii pentru viaţă” (1), foşti clienţi în proiecte care ţinteau tocmai dezvoltării gândirii critice (2) şi care nu ratează nici o ocazie de etalare a prestigiului social (3), aşa după cum o arată în amprenta digitală a unuia dintre ele.

prof. XYZ, Colegiul National A.B, Cucuieţi
MENTOR in
Proiectul Dezvoltarea Profesionala a Cadrelor Didactice prin Activitati de Mentorat
implementat de
Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului
prin
Unitatea de Management a Proiectelor cu Finantare Externa
in parteneriat cu SC [Praştie educaţională], SC [Vaidenoi] SRL

Însemnare predefinită, publicată automat.

sâmbătă, 25 septembrie 2010

Stadii doctorale

Îmi scrie o tânără, şefă de promoţie la şcoala generală :), liceu şi cursuri de licenţă. În ultimele două cazuri, 10 pe linie…

Fata mai are nişte studii pe afară, e un profesionist de mâna întâi în la locul de muncă şi e strălucitoare, din punct de vedere al capacităţilor intelectuale. Şi s-a chitit la nişte studii doctorale la Universitatea din Bucureşti în facultatea pe care a absolvit-o.

Sunt ţ-şpe îndrumători de doctorat în facultate şi 10 pentru ceea ce mă interesează pe mine. Dintre ei, doar cu vreo 2-3 aş fi putut lucra omeneşte. Iar dintre ăştia, opţiunea era una singură!

Aşa că i-am scris doamnei la începutul lunii. Şi (surprinzător!) îmi răspunde… Îmi mulţumeşte pentru că m-am gândit la ea, ca s-ar bucura dar că e cam târziu şi că trebuia să fac asta înainte de Septembrie că acum are deja 14 oameni înscrişi şi că e competiţia acerbă…

Dincolo de toate pe câte le ştiu, m-am făcut că nu pricep şi-i răspund mândrei cu o întrebare:

14 oameni în toţi anii? Sau doar anul ăsta are 14 clienţi?

Şi poate tocmai pentru răspunsul era previzibil, drăgălaşa mă întreabă şi ea:

Oare studenţii străini, mobili sau nu, când candidează pentru ceva, se duc mai întâi să caute omul sau îşi lucrează ideile, teza şi restul?


Însemnare predefinită, publicată automat.

luni, 20 septembrie 2010

Inabilităţi de comunicare

Se-ntâmpla toamna trecută…

- Uite, vreau să-mi faci şi mie un afiş. Un formular pentru şedinţa cu părinţii, care să laşi loc…

- Pe care! Sau în care. Formular, afiş… mă rog, pe sau în care. Vezi cazul acuzativ, funcţia de atribut, prepoziţiile…

- Bine, pe care voi completa eu de fiecare dată când e şedinţă. Dar cu distanţă între alea…

- Care alea?

- Între cuvinte.

- Între care cuvinte?

- Alea unele sub altele…

- Aaaa, deci între rânduri!

- Da, aşa… între rânduri. Aşa e bine! Iar sus, în colţ, scrie…

- În colţul ăla…

- Şi mă uit în stânga, acolo unde tavanul ţine de vorbă peretele şi fereastra…

- În colţul ăla al camerei, în colţul matematicienilor…?

- Nu, în colţul din stânga paginii, sus…

- Aaaa, aşa…

- Scrie „grupa dalmaţienilor”

- Scriu.

- Nu, cu ghilimele!

- Unde?

- La dalmaţieni.

- Huh? Păi de ce?

- Pentru că aşa se numeşte.

- M-am prins. Dar de ce ghilimele?

- Pentru că aşa se scrie?

- De ce se scrie aşa?

- Ştii ce? Las-o baltă!

- N-am zis că nu scriu. Am întrebat doar de ce preferi să pun ghilimelele?

- Şi literă mare!

- Majusculă, adică?

- Da, majusculă.

- Unde?

- Peste tot…

- Peste tot pe unde? Toate cuvintele? Toată pagina?

- Nu, la ambele cuvinte.

- Iniţială, de ce iniţială?

- Pentru că aşa se numesc…

- Da, aşa se numesc locuitorii Dalmaţiei. Respectiv exemplarele rasei de câini cu acelaşi nume. Tu însă scrii „bucureştean” cu majusculă? „Dobrogean” cu literă mare? „Român”, cu majusculă, altfel decât la începutul enunţului?

- Toată lumea scrie aşa. În toată grădiniţa! Grupa florilor, grupa iepuraşilor…

- Şi astea toate între ghilimele?

- Normal!

- Nu-i normal, e doar previzibil şi de înţeles. Sunt aproape sigur de asta! Care este însă norma ce fundamentează grafia în situaţia dată?

- Toată lumea scrie aşa! Aşa se scrie! Cu ghilimele!

- Uite, hai să deschidem o carte de specialitate şi să vedem când anume se folosesc ghilimelele şi de ce. Şi ce anume marchează ele.

- Aşa face toată lumea? Nu pot să mă trezesc eu mai deşteaptă să fac altfel!

- Ştiu şi eu… Poţi însă face o chestie sănătoasă: să nu te mai doară la bască de legităţile interne ale limbii, de convenţii şi de corectitudine. Şi, în acelaşi timp, să vă plângeţi mai puţin de tânăra generaţie agramată, fără respect faţă de tot - inclusiv comunicarea scrisă, prost echipată încă dinainte de alfabetizare.

Şi-n spatele meu s-a trântit o uşă. Încă una, din şirul celor care, în mod previzibil, li se închid (de data asta în faţă!) unor cohorte de obiecţi ai grădiniţei (şi, mai apoi, ai şcolii) româneşti.

Însemnare predefinită, publicată automat.

miercuri, 15 septembrie 2010