luni, 20 septembrie 2010

Inabilităţi de comunicare

Se-ntâmpla toamna trecută…

- Uite, vreau să-mi faci şi mie un afiş. Un formular pentru şedinţa cu părinţii, care să laşi loc…

- Pe care! Sau în care. Formular, afiş… mă rog, pe sau în care. Vezi cazul acuzativ, funcţia de atribut, prepoziţiile…

- Bine, pe care voi completa eu de fiecare dată când e şedinţă. Dar cu distanţă între alea…

- Care alea?

- Între cuvinte.

- Între care cuvinte?

- Alea unele sub altele…

- Aaaa, deci între rânduri!

- Da, aşa… între rânduri. Aşa e bine! Iar sus, în colţ, scrie…

- În colţul ăla…

- Şi mă uit în stânga, acolo unde tavanul ţine de vorbă peretele şi fereastra…

- În colţul ăla al camerei, în colţul matematicienilor…?

- Nu, în colţul din stânga paginii, sus…

- Aaaa, aşa…

- Scrie „grupa dalmaţienilor”

- Scriu.

- Nu, cu ghilimele!

- Unde?

- La dalmaţieni.

- Huh? Păi de ce?

- Pentru că aşa se numeşte.

- M-am prins. Dar de ce ghilimele?

- Pentru că aşa se scrie?

- De ce se scrie aşa?

- Ştii ce? Las-o baltă!

- N-am zis că nu scriu. Am întrebat doar de ce preferi să pun ghilimelele?

- Şi literă mare!

- Majusculă, adică?

- Da, majusculă.

- Unde?

- Peste tot…

- Peste tot pe unde? Toate cuvintele? Toată pagina?

- Nu, la ambele cuvinte.

- Iniţială, de ce iniţială?

- Pentru că aşa se numesc…

- Da, aşa se numesc locuitorii Dalmaţiei. Respectiv exemplarele rasei de câini cu acelaşi nume. Tu însă scrii „bucureştean” cu majusculă? „Dobrogean” cu literă mare? „Român”, cu majusculă, altfel decât la începutul enunţului?

- Toată lumea scrie aşa. În toată grădiniţa! Grupa florilor, grupa iepuraşilor…

- Şi astea toate între ghilimele?

- Normal!

- Nu-i normal, e doar previzibil şi de înţeles. Sunt aproape sigur de asta! Care este însă norma ce fundamentează grafia în situaţia dată?

- Toată lumea scrie aşa! Aşa se scrie! Cu ghilimele!

- Uite, hai să deschidem o carte de specialitate şi să vedem când anume se folosesc ghilimelele şi de ce. Şi ce anume marchează ele.

- Aşa face toată lumea? Nu pot să mă trezesc eu mai deşteaptă să fac altfel!

- Ştiu şi eu… Poţi însă face o chestie sănătoasă: să nu te mai doară la bască de legităţile interne ale limbii, de convenţii şi de corectitudine. Şi, în acelaşi timp, să vă plângeţi mai puţin de tânăra generaţie agramată, fără respect faţă de tot - inclusiv comunicarea scrisă, prost echipată încă dinainte de alfabetizare.

Şi-n spatele meu s-a trântit o uşă. Încă una, din şirul celor care, în mod previzibil, li se închid (de data asta în faţă!) unor cohorte de obiecţi ai grădiniţei (şi, mai apoi, ai şcolii) româneşti.

Însemnare predefinită, publicată automat.

Niciun comentariu: