sâmbătă, 30 octombrie 2010

Competenţe pentru viaţă

Însemnarea asta-i cu dedicaţie. Pentru toţi cei cu care am interacţionat în ultimele 1234 de zile.

Să vorbim, să scriem, să înţelegem şi să fim înţeleşi mai bine

http://www.verbix.com/

http://publications.europa.eu/code/ro/ro-000100.htm

http://diacritica.wordpress.com

Să (ne) fie mai uşor

http://www.test-e.ro/

Să ne fie mai bine

http://www.bugetulfamiliei.ro. Sau http://www.scoaladebani.ro, însă cu foarte mare atenţie la tot ceea ce e scris cu caractere mici… :) Or http://www.scadenta.ro/ şi multe altele.

Rămâne doar să „să fim mai buni”!

Despre asta, curând, foarte pe larg… Până atunci, am o vorbă despre noi şi lumea în care trăim. Sau despre mine şi cea în care cred că aş putea, totuşi, supravieţui.

vineri, 15 octombrie 2010

A fi ludic


Ne jucăm?

Te joci cu mine?

Şi noi când ne jucăm?

Pentru unii, distanţa de la vorbă la faptă nu e chiar atât de lungă.

Mai ales atunci când dincolo de traista erotetică se află nevoia reală a celei mici. Şi când, uneori, sunt copleşit de responsabilitatea pe care mândra mi-o delegă foarte elegant…

Nu ştiu alţii cum sunt. Însă ştiu prea bine cum e pe la alţii. Diferit de cum e pe „la noi”, unde părinţii sau bunicii îşi păzesc copiii. Iar gardienii şi paznicii, spaţiile de joacă. De cine, din ce cauză şi cu ce scop, încă nu am reuşit a înţelege…

Am încercat în câteva rânduri să negociez cu personajele în cauză. Instalaţiile specifice, pentru a putea fi comercializate şi utilizate trebuie să facă faţă unor expertizări de calitate, la ieşirea din fabrică. Nu ştiu dacă asta se întâmplă la punerea lor în funcţiune şi nici nu am ochit vreodată personal specializat în exerciţiul mentenanţei… Dar asta e o altă discuţie!

Cum spuneam, rostul dotărilor din spaţiile de joacă este să fie folosite. Cu simţul răspunderii, cu moderaţie etc. Dar să fie folosite! Unele nu sunt proiectate să susţină mase de peste un anumit număr de kilograme însă (cele mai multe) stau în vânt, ploaie şi ger şi trebuie (!) să reziste. Inclusiv adulţilor!

Pentru că despre adulţi este vorba în rândurile de faţă. Despre mine, care-mi însoţesc copilul la joacă. Despre tine şi despre copilul cu care te joci, nu (doar) îl supraveghezi. Sau despre orice persoană sănătoasă la minte şi la trup.

L-am citit pe Berne. Nu strig discriminarea la care sunt supuşii adulţii :), comparativ cu cei mici. Prefer să nu judec comportamentele sau statutul celor ce şi-au asumat responsabilitatea de vătaf comunitar sau social. Şi nu comentez prestaţia instituţiilor publice, a implicării cetăţeneşti sau preocupările contemporanilor.

Mă gândesc la cum şi unde se joacă „cei mari”. Pun laolaltă termeni ca „reformă”, „curriculum”, „evaluare”, „politici”, „sistem” şi „performanţe” sau conceptele de care uzez în existenţa profesională curentă. Şi mă întreb dacă nu cumva răspunsuri la întrebări nu pot găsi oare în parcul din faţa propriei case părinteşti…

Însemnare predefinită, publicată automat.

marți, 5 octombrie 2010

Şedinţă cu elevii

Cum bot sa imi pot bate joc de invatatoare? cum cum pot sa o fac sa plece din clasa fara sa cheme directoarea?

Întreabă un copil în cea mai mare reţea de socializare online din România…

(Mulţumesc, Mère Lo!)

Însemnare predefinită, publicată automat.