sâmbătă, 30 iunie 2012

În afara oricăror facultăţi

Dumitrescu, Sanford, Mang, diploma, Funeriu, sindicat, subiectivă, „consultarea inspectorilor”, reevaluare, „copii trebuie să”, CNATDCU, Ponta, Bruxelles, demisie, Băsescu, Stelian Fedorca... Despre istoria personală şi despre dl. Liviu Marian Pop nu e elegant să mă exprim. Iar prestaţia sa în calitate de ministru face orice comentariu redundant.

***

Cazul „Adrian Nastase” e mai degraba unul de patologie socială, reprezentativ pentru pentru contextul societal românesc şi simptomatic pentru mediile academice autohtone (prin dizgraţioasele „luari publice de poziţie” şi reflexe defensiv-defetiste).

***

Pe un post de televiziune, premierul abordează unele dintre subiectele fierbinţi ale agendei publice.  Domnul doctor vorbeşte rar, precum un şcolar scos la tablă şi insistă la fiecare câteva secunde cu formularea de „ministru a educaţiei”.

***

Dna. Paloma Petrescu, redevenită funcţionar ideologic de încredere, cheamă candidaţii deja înscrişi pentru proba teoretică a examenului de definitivat la inspectoratele şcolare pentru  a da o declaraţie pe proprie răspundere că se vor înscrie la examenul din August.  Nu contează rostul, nu contează unde sunt candidaţii...

***

Centrul nervos responsabil cu procesul electoral îmi este stimulat de proaspătul ministru al violenţei  mai mult decât  simbolice şi al ignoranţei transformate în virtute. Ministru al patrimoniului cu adevărat naţional, aşadar...

luni, 18 iunie 2012

Abandonul şcolii


Cu fotografia asta îmi voi condimenta viitoarele texte/rapoarte/studii despre renunţarea timpurie la şcoală (în judeţul Călăraşi).


Preluare de pe Facebook.

miercuri, 6 iunie 2012

Mesaje dinspre profesori



Aseară, pe când pregăteam însemnarea pentru astăzi, furnizorul de electricitate mi-a impus o pauză de câteva ceasuri în care am înlocuit monitorul cu lumănări iar scaunul de la masa de lucru cu un loc pe canapea, privind cartierul cufundat în seara întunecată. 

O mostră de prostie tradiţională de sezon mi-a amintit ayi de restanţa serii trecute, de una dintre cele câteva raţiuni ale divorţului meu de fenomen şi de una dintre motivaţiile actualelor opţiuni profesionale. 

Atunci, cu nişte vremuri în urmă, prima mea reacţie la adresa unui astfel de personaj ar fi fost ceva de genul ¤#∞¥¶ǿ%&. Acum însă am rămas tăcut în scaun... Apoi am încercat să număr anii de când deplâng nefericirea profundă, mucegaiul şi toxicitatea care guvernează sistemul educaţional autohton din care, nu mai departe de acum câteva zile, ne sare în ochi un  exponent semnificativ: Elena Mirela Marinescu. Iar materialul clinic proaspăt ar fi trebuit să fie suficient liderului sindical care debitează opinii aiuritoare ce probează (încă o dată) autenticitatea măreţelor reforme din şcoala românească.

Echilibrează discuţia nişte tineri care îmi dau şi motive pentru a-i considera infint mai credibili decât personajul invocat anterior. 

Nu am aşteptări de la opinia publică pe tema dată. Voi mai arunca priviri peste subiectul dintâi chiar dacă îmi reţin orice alt fel de comentarii sau de trimiteri la bibliografia obligatorie or la retorica "de cancelarie". În schimb, îi dedic liderului sindical şi suporterilor unor perspective similare lui conţinutul despre care-am pomenit în debut:


Fotografie primită prin mail.