miercuri, 6 iunie 2012

Mesaje dinspre profesori



Aseară, pe când pregăteam însemnarea pentru astăzi, furnizorul de electricitate mi-a impus o pauză de câteva ceasuri în care am înlocuit monitorul cu lumănări iar scaunul de la masa de lucru cu un loc pe canapea, privind cartierul cufundat în seara întunecată. 

O mostră de prostie tradiţională de sezon mi-a amintit ayi de restanţa serii trecute, de una dintre cele câteva raţiuni ale divorţului meu de fenomen şi de una dintre motivaţiile actualelor opţiuni profesionale. 

Atunci, cu nişte vremuri în urmă, prima mea reacţie la adresa unui astfel de personaj ar fi fost ceva de genul ¤#∞¥¶ǿ%&. Acum însă am rămas tăcut în scaun... Apoi am încercat să număr anii de când deplâng nefericirea profundă, mucegaiul şi toxicitatea care guvernează sistemul educaţional autohton din care, nu mai departe de acum câteva zile, ne sare în ochi un  exponent semnificativ: Elena Mirela Marinescu. Iar materialul clinic proaspăt ar fi trebuit să fie suficient liderului sindical care debitează opinii aiuritoare ce probează (încă o dată) autenticitatea măreţelor reforme din şcoala românească.

Echilibrează discuţia nişte tineri care îmi dau şi motive pentru a-i considera infint mai credibili decât personajul invocat anterior. 

Nu am aşteptări de la opinia publică pe tema dată. Voi mai arunca priviri peste subiectul dintâi chiar dacă îmi reţin orice alt fel de comentarii sau de trimiteri la bibliografia obligatorie or la retorica "de cancelarie". În schimb, îi dedic liderului sindical şi suporterilor unor perspective similare lui conţinutul despre care-am pomenit în debut:


Fotografie primită prin mail.

Niciun comentariu: