luni, 18 februarie 2013

Vorbe, eficiență, performanță mimată



„Am primit un singur exemplar şi doar pe ăsta îl avem!”

Am gândit ca e previzibil dar totuşi exagerat pentru hipertrofia unei școli doctorale, a unei catedre disciplinare și a unei facultăți care trăiește din subiect (în felul ei). Aşa că am purces la căutarea livrabilului cu pricina, produs în cadrul unui proiect realizat prin instrumentele structurale. Cu alte cuvinte, cu susţinerea financiară a UE şi a bugetului public, deci și cu largul concurs al subsemnatului ( ce nu prea are de ales în a fi geneos cu statul)

Indexările din online pentru ce mă interesează sunt fix 2. Despre volumul gata editat, nimic! Iar aşa zisa pagină web a poveştii este un mostră grozavă a felului în care se mimează îndeplinirea oricărei cerinţe referitoare la vizibilitatea proiectului, a activităţilor şi a rezultatelor sale: http://www.rocnee.eu/index9.htm.

Altfel spus, vorbe goale precum „transparență”, „transferul  cunoașterii”, „bune practici”, „diseminarea rezultatelor”, „valoare relevantă și utilă social” se monetizează cu până la 250 de lei pe oră. Reamintesc, salariul lunar minim brut în România lui 2012 a fost 700 de lei.

Iar ăsta nu e doar un alt exemplu jenant din seria practicilor despre care tocmai zicea și Bogdan, ce mi-a inspirat titlul însemnării de față. E doar aceeași grandioasă cultură a calității și a excelenței, văzută din alt unghi.  

Niciun comentariu: