luni, 25 martie 2013

Eterna reformă a educației


Se fac 7 ani de când am creat aici o anexă a preocupărilor profesionale, la momentul cu pricina. 

Cum azi locul e doar o extensie a realității externe, celebrez momentul printr-un exercițiu de adecvare la sportul național și reiterez ceea ce susțin de vreo 16 ani: icnetele din spațiul public țin mai degrabă de reformarea sistemului (educațional, NB).

În context şi la subiect, pricep din ce în ce mai puțin frenezia asta a reformării... Cred sincer că actorii sistemului performează exemplar și acționează în mod intenționat, sistematic și organizat pentru dezvoltarea intelectuală, morală și fizică a copiilor și tinerilor fix pe măsura modelului de societate actual și a cetățenilor săi.

luni, 18 martie 2013

Ce rost are să învăţăm fizică la şcoală


Printre alte motive, pentru a şti despre forţa centrifugă, ce acţionează atunci când tu tocmai te-ai ridicat de pe scaun cu intenţia manifestă de a coborî în staţia aflată la cca. 300 de metri. Şi, fireşte, pentru a înţelege să stai la locul tău or să-ţi iei un punct de sprijin.

Sau preferi să-ţi faci prieteni printre pasagerii peste care tocmai ai aterizat atunci când vehiculul în care te afli tocmai efectuează virajul necesar pentru a ajunge în staţia respectivă?

[Însemnare insipirată dintr-o întâmplare reală, în regia cetăţeanului bărbat de până în 30 de ani, îmbrăcat în costum, cămaşă albă şi cravată, cu ditamai geanta într-o mână şi cu un telefon inteligent în cealaltă. O producţie RATB 2013, pe foarte micile Dvs. ecrane oricând.]

luni, 11 martie 2013

„Pe băncile şcolii”


Va mai trece suficient timp pentru ca educația și formarea de pe la noi să evadeze din captivitatea modelelor clasice de instruire, să se rupă de simbolurile condiționării sociale și de ergonomia spațiilor de învățare cu care (pe unii) i-a obișnuit.

Statul în bănci al elevilor, cursanților, studenților și al profesorilor (la celebrele „perfecționări”) sau în scaune este o strategie foarte confortabilă de control, tocmai de asta nu cred în ea și nu o cauționez.

Tolerez relativ ușor folosirea excesivă a jargonului de specialitate (sau dovezile repetate de lene intelectuală denumite tipare clișee lexicale și/sau lingvistice). Ce nu pot sa pricep însă e de ce avem personaje care „vin”/„coboară”/„ies” de pe băncile școlii...

Cum de e posibil așa ceva? Și, mai ales, cum pot exista oameni care validează ca fiind corecte astfel de ipostaze (de altfel, departe de demnitatea, educația și buna cuviință pe care școala - după cum bine știm - le transmite viitorilor cetățeni)? Păi se poate?

luni, 4 martie 2013

Pogromul pentru învăţământ rural


Stroeşti este o comună în judeţul Vâlcea. Acoperă peste 4000 de hectare şi, asemeni multor alte unităţi administrative cu relief similar, zonele ei locuite se întind de-a lungul drumurilor, pe mulţi kilometri.

Pentru că au fost "răi" (și pentru că educația morală, controlul și penalizarea sunt elemente cheie ale unui proces instructiv-educativ de succes), învăţătoarea clasei pregătitoare (instanţă morală şi agent disciplinator) le-a interzis copiilor să urce în microbuzul şcolar ce-i transportă de la şcoală spre casă.

Te vezi deja în situaţia părintelui care îşi aşteaptă acasă copilul ce nu mai apare, sub impactul imprevizibilului (de data asta) coroziv? Îţi recomand să te pui în locul copilului care, în condiţiile termice obişnuite din zona subcarpatică în luna februarie, nu ştie drumul către casă şi are doar potențial creativ pentru a imaginea scenarii de soluţionare, nu și capacitatea de a le implementa. Şi rămâi în pielea aceluiaşi copil pentru încă vreo 7 ani, incercând să îţi explici de ce îţi place şcoala. Apoi, prelungeşte-ţi şederea pentru alţi 14 ani și întreabă-te de ce manifeşti comportamente nevrotice în situații limită.

Fireşte, părinţii au reacţionat... Iar acum te las tot pe tine să inventariezi potențialele răspunsuri ale autorităților școlare (județene) care dispun şi de personal ultracalificat, și hipercompetent, și foarte sănătos emoțional, matur psihic și integru valoric pentru a discerne și decide cum vor proceda într-o astfel de împrejurare. Sau care (în cazul fericit dar prea puțin probabil) au voința politică, cadrul legal și instrumentele de intervenție pentru a suprima cauzele reale și profunde ale unor astfel de aberații cu o consistentă încărcătură penală corespunzătoare experienței traumatice pe care au moșit-o.