luni, 11 martie 2013

„Pe băncile şcolii”


Va mai trece suficient timp pentru ca educația și formarea de pe la noi să evadeze din captivitatea modelelor clasice de instruire, să se rupă de simbolurile condiționării sociale și de ergonomia spațiilor de învățare cu care (pe unii) i-a obișnuit.

Statul în bănci al elevilor, cursanților, studenților și al profesorilor (la celebrele „perfecționări”) sau în scaune este o strategie foarte confortabilă de control, tocmai de asta nu cred în ea și nu o cauționez.

Tolerez relativ ușor folosirea excesivă a jargonului de specialitate (sau dovezile repetate de lene intelectuală denumite tipare clișee lexicale și/sau lingvistice). Ce nu pot sa pricep însă e de ce avem personaje care „vin”/„coboară”/„ies” de pe băncile școlii...

Cum de e posibil așa ceva? Și, mai ales, cum pot exista oameni care validează ca fiind corecte astfel de ipostaze (de altfel, departe de demnitatea, educația și buna cuviință pe care școala - după cum bine știm - le transmite viitorilor cetățeni)? Păi se poate?

Niciun comentariu: