miercuri, 1 mai 2013

Poziţia adultului


Dincolo de stilul ușor pamfletar sau de construcția forțat patologizantă din însemnarea anterioară, care sunt (cu adevărat) motivele pentru care ai putea să-ți pui întrebări, să te ingrijorezi sau să te temi? 

Fiecare avem propriile noastre experiențe de viață, propriul ritm de dezvoltare și proiectele noastre individuale,  am fost supuși unor influențe unice și irepetabile de mediu iar bagajul genetic ne condiționează mai mult decât ne permit a înțelege dotările și abilitățile noastre raționale și emoționale.

Diversitatea e grozavă, așa-i? Grozav e și că solidaritatea și coeziunea grupurilor, echipelor și comunităților din care facem parte sunt direct proporționale cu capacitatea lor de incluziune. Cu alte cuvinte, mediile în care existăm sunt cu atât mai sănătoase, mai stenice și mai normale, cu cât reușesc să integreze mai zdravăn personalități liminale, chiar indezirabile. Afirmația privește şi pe indivizii de grădiniță,aflați  într-o altă etapă de dezvoltare emoțională și socială decât o reclamă rolul, contemporani cu manifestări în genul celor inventariate anterior neexhaustiv dar capitalizate cu succes la nivel social.

Grupul, echipa sau organizația sunt toate structuri vii, cu sisteme imunitare proprii. Capacitatea lor de autoreglare este cea care decide acceptarea sau respingerea membrilor, validarea şi gratificarea comportamentelor de succes (pe de o parte) şi primenirea culturii (pe de cealaltă).

Acum spune-mi tu ce se întâmplă cu acele medii care încorporează caracteristici de grădiniță. Din ce cauze și cu ce scop se activează astfel de setări contextuale? Cum arată, cum funcționează și care este direcția în care se îndreaptă astfel de organizații? Este o idee la locul ei să te aștepți doar la reglarea/normarea internă? Poți da credit unui astfel de demers? Ce anume vor privi normele cu pricina, cum vor fi ele construite, formulate, negociate și comunicate? ADN-ul unor astfel de culturi te ajută să dormi liniștit(ă)?

***

În acolada asta prelungită, prefer să mă raportez la subiect ca fiind un individ de grădiniță ce întrunește toate specificitățile bio-anatomo-fiziologice și psiho-socio-emoționale ale stadiului ăstuia de dezvoltare. Interesant (uneori amuzant, alteori amar) este că pirueta e chiar validă, având în vedere ce ne furnizează cei care se şi simt foarte confortabil în ipostaza asta.

În fine, îngăduie-ţi deci un exerciţiu imaginativ şi răspunde-ţi singur(ă) la alte întrebări ce privesc percepţia realităţii, căutarea confortului şi a siguranţei, dependenţa, conştiinţa propriului sine şi profilul operaţional al unui astfel de subiect...

***

Am ales să mă refer la elemente precum atitudini, comportamente și modele de conduită pe care în mod obișnuit le considerăm ca fiind infantile (și care, pentru cei mai mulți, aglutinează denotații negative), ca fiind de grădiniță. Printre altele, ele-s paraziții tradiționali românești care stimulează abuzul (indiferent de formă) și care jalonează procesul infantilizării.

Ghicești care sunt stările predominante și majoritare într-un astfel de mediu de grădiniță? Știi și câte structuri de adult pot coexista într-un astfel de context? Ai cumva vreo explicație pentru confortul ce captivează copiii? Îmi poți spune câtă dorință și câtă putință de schimbare a statusului există, ce o determină și în ce forme se manifestă eventualele tentative de rupere a inerției? Și, dacă nu îți cer (deja) prea mult, ce crezi tu că definește, explică funcționarea și designul amenajărilor interioare ale unui astfel de personaj?

[Însemnare predefinită, publicată automat.]

Niciun comentariu: